We meet again

[Bell Evans]

• Zambi usor, dandu-si ochii peste cap; nu era chiar o melancolie, mai degraba o dorinta de a scapa de singuratate. Pentru ca simtea ca nu mai putea rezista fara compania cuiva in acea seara. Voia doar sa stea, sa discute ore in sir despre nimicuri si sa lase la o parte gandurile care ii ramasesera in cap de cateva zile. Intr-un cuvant, voia o pauza - macar cateva ceasuri linistite. Chiar avea nevoie de asta.
  
  Totul se schimbase atat de mult in ultima perioada; de parca ea insasi devenise o alta persoana. De parca totul din jurul ei luase un alt aspect, o alta forma. Si ea se adaptase la situatie in cele din urma.
  Era totusi o fire care accepta foarte greu schimbarile; i se pareau un lucru absurd, mai ales cand venea vorba sa schimbi un lucru bun. De ce sa lasi ceva care iti face bine sa se piarda? Nu avea niciun sens.
  
  Insa acum totul era altfel; si schimbarile adusesera o data cu ele si parti rele, dar si parti bune de care era de-a dreptul incantata. Stia ca la un moment dat o sa ii fie si mai greu, insa in prezent se simtea bine. Era fericita; dupa luni intregi in care nu ramasese decat o umbra din persoana ei, acum putea spune cu mana pe inima ca interiorul ei radia si voia doar un singur lucru - ceva care era deja al ei si se mandrea cu asta.
  
  Isi ridica privirile si zambi; simtea cum sangele ii urca in obraji si paloarea aproape stravezie incepe sa dispara in fata imbujorarii. Nu mai rosise de zile intregi, poate chiar de luni. Si era ceva nou pentru ea.
  
  "-Indata se termina cupa; si vine vacanta" remarca ea. Zambi din nou, gandindu-se la cat de frumoase aveau sa fie zilele ce urmau. Era complet sigura de asta - acum nu mai avea niciun dubiu.