Forever and always

[Alice Morris]

Alice asculta in continuare sunetul pasilor pe scari, iar apoi isi intoarse privirea catre bufnita ei, pe care ajunse sa o indrageasca atat de'a lungul anilor. Sunetul pasilor care se pierdu pe scari fu inlocuit curand de un altul, de pasi mult mai rapizi si apasati, si un mormait bine cunoscut.
"Ii prind de data asta! Afara din pat cand abia se crapa de ziua!" se auzi mormaitul lui Filch de indata ce tranti usa de perete, si expresia ii incremeni cand vazu turnul gol. "Puteam sa jur ca am auzit voci!" spuse acesta furios dupa care se intoarse pe calcaie si iesi.
"Cred ca au fost vocile noastre..." spuse Alice simtindu'se putin vinovata. Linistea se lasa din nou in camera iar astropufa se intreba unde erau ea si cu Bell. Pasi se auzira din nou si cele doua eleve intrara dupa putin timp in turn.
"A fost cat pe'aci!" spuse micuta Alice, probabil referindu'se la Filch.