Excalibur

[Ema Snow]

Acolo zacea, invelita in matase neagra. Era pazita de cercurile de plante cu tepi si de santuri adanci de cativa metri. Le-ar fi fost imposibil sa treaca. Asta, daca nu ar fi rezistat atata drumului si nu si-ar fi trecut testele. Ema stia cumva ca nu mai trebuie sa se teama. Dar mintea ei nu statea acolo, verificand cat erau de in siguranta. Nu, fata era prea uimita ca aceasta sabie exista cu adevarat. Era ceva fara logica. Daca ar fi stiut ca nu exista, nu ar fi pornit in calatorie. Inca de cand sarise in acea sala de sub Biblioteca stia ca la finalul drumului o va astepta Excalibur. O stia cum isi cunostea propriul nume. Infruntase alaturi de sora sa orice piedica, orice obstacol, crezand cu tarie in existenta sabii legendare. Fiecare pas facut ii intarea aceasta convingere. Iar acum, cand statea doar la cativa metri de ea, stralucind pe alocuri in lumina soarelui, nu-i venea sa creada.
Excalibur avea un maner lucrat cu migala, imbracat in piele si decorat cu panglici de hotel. Ovalul din coada purta un dragon gravat, aducand aminte celor ce-l priveau de istoria acestei sabii si cum fusese ea creata. O sabie otelita in suflarea unui dragon. Cat de impunatoare era aceasta idee!