Excalibur

[Dawn Snow]

Parca se uitau la icoane facatoare de minuni. Dawn se simtea atat de mica si amarata in maretia atmosferei. Sfarsitul calatoriei lor era la doar cativa pasi. In curand vor fi acasa. Gandul acesta o bucura enorm. Mai avea doar un pic de asteptat.
„ – Ei? Ce mai asteptam?” zambi Dawn si pasi spre sabie.
Vorbise prea redepe si se inecase. Nu apuca sa faca al doilea pas, oprindu-se sa tuseasca violent. Scotea niste sunete asemanatoare mieunatului unei pisici bolnave…. Sau o pisica ce se ineaca cu ghemotoace de blana… Dupa ce tusea inceta, ii veni in minte o parte dintr-o carte, o parte in care personajul principal vorbea despre omul in care avea incredere.
” Naiba sa-l ia, credeam ca vorbeste serios si incepusem sa ma las convins, pana ce-a explodat in mieunatul ala, care aproape ca m-a bagat in sperieti.”
Da, inca isi amintea si cartea, cu lux de amanunte. Era ceva ce nu va uita prea curand, in ciuda faptului ca trecusera aproape sase ani de cand citise acea poveste.