Excalibur

[Ema Snow]

Ema rase scurt de ‚momentul’ surorii ei, dar isi continuara drumul. Nicio planta nu parea sa le ameninte, nici un hau nu parea sa le pandeasca.
” – Faceti bine si cunoasteti forta sabiei impreuna” se auzi iar vocea soptita.
Soimeanca ingheta, ascultand. Cum adica sa cunoasca forta sabiei impreuna? Asta o bulversa destul de tare. Trecusera prin atatea si se impiedicau acum, la final.
Se apleca cu bagare de seama si ridica sabia, dezvelind-o de mantia de matase. Asa cum statea acum in mainile ei, rece si stralucitoare, era cea mai impresionanta arma existenta. Lama ii era decorata cu simboluri din Vechea Religie, scrise cu fire de aur batute in otelul neatins de vreme. Nu exista nici macar un defect, oricat de mic si neinsemnat era.
Soimeanca o lasa sa alunece in mana, balansand-o. Cand s-a intors, sabia ii scapa din mana cu cativa centimetri. Nu se intamplase nimic grav, dar acum Ema se putea mandri cu o minunatie de taietura deasupra genunchiului. Ignora evenimentul, caci nu era nimic mai mult decat o zgarietura curata. Sangele ii pata pielea palida, dar ea se concentra pe altceva. Avea sa-si faca griji in legatura cu rana mai incolo.