Excalibur

[Dawn Snow]

Dawn i se alatura. Tataii cand sora ei se taie, dar din moment ce Ema nu acorda mare importanta, nici ea nu isi batea capul. Isi dori sa ia sabia in mana, dar vocea o opri din nou.
„ – Cu adevarat v-ati convins ca Excalibur mai sta in paza, amintind de maretul ei stapan. Cu adevarat stiti acum ca este in siguranta, vegheata de spiritele celor mai mari vrajitori ai timpului. Luati cu voi o dovada si amintiti-va mereu aceasta zi”
Soimeanca nici nu statu sa se gandeasca. Ii sopti Emei cu un zambet sa pastreze cartea de traduceri ca si dovada.
Privi in jur si se intreba ce avea sa urmeze. Padurea parea plina de viata, desi nu intalnisera nicio creatura. Cel putin, nu o creatura in carne si oase, caci de soldati din lemn si frunze taioase avusesera suficiente amintiri.
Isi puse mana protector in jurul umerilor Emei si zambi, asa cum numai o sora putea face. Intinse mana si atinse sabia, dar nu apuca sa isi dea seama de greutatea ei, de tais. Totul disparu in intuneric.