Excalibur

[Ema Snow]

Cu o secunda in urma erau in luminisul cu vegetatie luxurianta, iar acum se trezeau in cu totul si cu totul alt decor. Ema simtea sub obraz o suprafata neteda si rece. Mirosea a lemn, a praf si a cerneala. Se ridica buimaca, privind in jur. Stia incaperea aceea foarte bine.
Erau in sala Bibliotecii, la masa luminata de candele. Soimeanca statuse acolo, inainte de a pleca in calatorie. Cartile pentru teme erau inca intinse in fata ei, ocupand cea mai mare parte a mesei. Dawn statea pe scaunul alaturat, adormita, cu capul rezemat de spatar. Fata se grabi sa o trezeasca.
Ce se intamplase? Isi imaginase totul? Adormise si visase? Daca da, atunci era un semn clar ca devenea obsedata de vechile legende.
Se uita la hainele ei. Nu existau aparatori pe brate, nici capa albastra de pe umeri. Nu mai era scutul decorat cu o testoasa argintie sau sabia de la brau, alaturi de bagheta agatata de curea. Nu, nimic din ce vazuse cu doar cateva minute in urma nu mai exista.