Excalibur

[Ema Snow]

Acolo era! Singura dovada ca totul fusese real!
Soimeanca o lua in mana si o deschise, infrigurata. Da, acolo erau toate literele, fiecare cuvintel pe care si-l amintea. Izbucni intr-un ras lejer, euforic. Nici ca se putea sa fie mai bine. Dar totusi, nu trebuiau sa spuna nimanui de Excalibur. Cel putin, nu inca.
Ema devenea nerabdatoare sa citeasca intreaga carte si sa invete cat mai repede limba Vechii Religii. Nu va abuza de aceasta putere, dar va incerca sa o invete oricum. In situatiile mortale de care avea ea mereu parte, se putea dovedi util. Foarte util, chiar. Si oricum, curand avea sa se dea startul unei lupte ce nu va parasi mintea Emei pana va muri. Va fi ceva ce va sta mereu acolo, in amintiri, alaturi de alte dezastre. Si alaturi de toate bucuriile, de asemenea.
„ – Dawn? Verifici tu, te rog, raftul cu probleme?”