Just words...

[Ginny Anne Alden]

7.IX.2011

Dear Diary,

De ce taci?

De ce taci? De ce ma eviti? Te incanta gandul ca sufar? Si tacerea ta e un raspuns sa sti. Doare,dar da eu un raspuns.
Emil Cioran scria ca "Despre viata nu poti scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi" . Si avea dreptate.
Capitolul tau,in viata mea s-a incheiat. Candva ai fost personajul principal,acum nu esti decat un alt actor pe scena vietii.
Insa in urma ta au ramas lacrimile si ranile provocate de nepasarea ta. Lacrimi ce imi ardeau fata,aducand cate un pumnal infipt adanc in suflet.
Scrum,cenusa,inima mea nu mai putea suporta asta,si tu stiai. O stiai prea bine insa ai continuat nepasator sa rasucesti cutitul in rana. Cum se mai ivea o ocazie il mai rasuceai putin.
Nu ti-a pasat,nu ti-a pasat de sangele negru care l-am varsat pentru tine.
Acel sange era un sentiment,o iubire,dar tu ai alingat-o,ai varsat-o la picioarele tale,apoi ai calcat pe ea mergand mai departe.
Ai fost un prost,un prost care nu a stiut sa aprecieze iubirea care i se oferea pe tava.