Ohne zuckerzusatz.

[Egon Xaver Hardwich]

Fara adaugari irelevante,fara ieftine ascunzisuri. Fara zahar, fara indulcitori de niciun fel. De ce nu puteau sa fie lucrurile astfel? Banala intrebare, caci totul are la mijloc slabiciunea. Slabiciunea umana. Trebuia sa existe mult zahar, mult fals, mult kitsch, plastic, improvizatie, orice ca sa para totul sa sune bine. De ce? Pentru ca adevarul doare. Ce scuza groaznic de perfida. Ca intreaga viata a oamenilor, in general...perfida,perfida, de mii de ori perfida.

Cat mai mult zahar insemna sa fii placut de cel de langa tine. Nimeni nu-ti apreciaza sinceritatea. Nu. Toti sunt mai receptivi, mai calzi cu tine, se incred mai mult in tine daca le afisezi un zambet dulceag...nu...dureros de DULCE si le adresezi vorbe frumoase si pompoase referitoare la calitatile lor sublime, in realitate inexistente. Astfel stau lucrurile. Nu putem decat sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam care ar fi decizia corecta: sa fim placuti de cei din jur sau sa fim sinceri? Sa fim placuti de niste monstri ai superficialitatii, niste penibili si banali indivizi ce se considera speciali (poate doar prin prostie), sau sa le spunem in fata, pe sleau, totul, cu riscul unei eventuale palme/dispute interminabile? Ei, decizii,decizii.

Majoritatea abordeaza prima varianta. De ce? Fiindca e cea mai simpla si fiindca si ei sunt tot la fel, au aceleasi asteptari, si mai au si pretentia stupida de a fi considerati diferiti, cand sunt trasi la indigo dupa milioane de alti oameni. Lumea era o adunatura de clone slabe si proaste...

Stranii ganduri pentru cineva aflat intr-o sala a trofeelor. Incerca sa capete ganduri admirative, insa nu putea sa se abtina sa nu fiarba putin de nervi, amintindu-si de cruda realitate, de lumea in care se vedea nevoit sa traiasca. Stranse putin din pumn in fata unei diplome, incercand sa se concentreze pe ce scria pe aceasta..
ooc: aylee.