Intalnire cu un vampir. Vol1:Alexander Brockelhurst

[Isolde du Maurier]

Multumesc pentru pareri si comentarii ^^


~A doua parte a primului capitol~



Nerabdatoare, am coborat in camera de zi, unde bunica se uita la una din telenovelele ei, in care fata sarantoaca se casatoreste in final cu tipul aratos si bogat, iar cea rea moare sau ii lasa in pace.
-Bunico, am nevoie de...
-Taci, nu ma intrerupe. Am treaba. Si da-te din fata televizorului.
-Ohh, draga mea!Imi pare rau, dar trebuie sa te parasesc!Parintii mei nu sunt de acord cu relatia noastra!
-Ba nu!Nu trebuie! Te rog, nu pleca!
-Bunico, in final tot o sa ramana impreuna, asa ca de ce te tot uiti?Toata lumea stie cum se termina astfel de seriale.
-India, da-te odata din fata televizorului si lasa-ma sa ma uit la film.
-Bunico, asta nu e un film, si am nevoie urgenta sa ma duci la magazin. . .
-INDIA KATY SCOTT!DA-TE ACUM SAU O SA FII PEDEPSITA TOATA VARA!incepu bunica sa tipe.
Am iesit din camera, trantind nervoasa usa. Deci un idiot de serial era mai important decat nevoile mele?Lasa, voi gasi si singura magazinul ala nenorocit. M-am intors in mansarda, m-am imbracat cu o bluza pe gat de culoarea piersicii , o pereche de jeansi pana, negri, mi-am aruncat in picioare sandalele mele negre cu toc(nu foarte mare, ca nu eram invatata), si am iesit, luandu-mi geaca cu mine. La usa am vazut si o umbrela, iar cum afara nu era prea insorit, m-am decis s-o iau totusi cu mine. M-am intors in mansarda dupa gentuta neagra cu portofelul meu negru si am plecat. Daca bunica mea nu era prea interesata de faptul ca aveam nevoie urgenta de o ciocolata, atunci trebuia sa ma descurc singura.
Bunica mea nu a fost o bunica cum vedeai la televizor sau citeai in cartile pentru copii. Era o persoana masiva, cu trasaturi patratoase si stangace, si prea socata de costumele sumare de balet pentru a practica acest dans. S-a casatorit la 20 de ani cu un avocat nu prea renumit, dar cu un salariu indeajuns de bun pentru supravietuire, iar patru ani mai tarziu, Sarah Jessica Johan a venit pe lume. Mary Johan, bunica mea, a crescut-o dupa reguli stricte si cu o severitate iesita din comun. Insa pe mama mea nu a deranjat-o, iar la 25 ani , cand s-a casatorit, a dat peste un sot dragastos si mult mai bland. Dupa doi ani, m-a nascut pe mine, iar eu am fost crescuta dupa aceleasi reguli, doar ca ceva mai putin severe. Tatal meu, William , a murit insa cand eu aveam 5 ani, intr-un accident de masina, iar regulile au devenit mai stricte de atunci.
La 6 ani, eram micuta balerina a familiei, iar mama mea se ruga mereu sa nu cumva sa cresc prea mult si sa-i stric minunatele planuri pe care si le facea pentru noi. Iar rugamintile i-au fost indeplinite. Aveam parte de putina socializare numai in vacantele de iarna, primavara si vara, cand mama imi facea bagajele si ma trimitea la bunica Mary(mai rar)sau la bunicii Scott. Deoarce bunica era o femeie extrem de sociabila, interesata de vietile tuturor, ma ducea mereu in vizite pentru a-mi face prieteni. Ma rog, pana la 16 ani prietene. De atunci, insa, bunica ma trimitea frumusel sa-mi fac si prieteni baieti. Spera sa ma casatoresc la 18 ani si sa scape de vizitele mele, care o impiedicau din cand in cand sa-si traiasca prea mult viata de femeie batrana. Pe de alta parte, insa, mama probabil ar fi vrut sa nu ma casatoresc niciodata, iar cand voi fi prea batrana sa mai fiu balerina, sa devin profesoara de dans. Nu de putine ori am incercat sa-i explic ca baletul nu o sa existe in viitorul meu, dar nu m-a ascultat. Insa stiu ca intr-o zi, cand voi fi destul de puternica sa-i fac fata, si cand voi avea si ceva bani, o voi parasi pentru mult timp.
Ca tot veni vorba de bani,banii sunt cea mai mare problema. Incerc sa strang cat pot, din bursele de la liceu, alocatia mea si ce-mi dau bunicii din partea tatalui, la care ma duc mai toate vacantele. Mama ma lasa sa ma duc acolo, caci ii aminteste de William, iar amintirea lui trebuie pastrata. Mie imi place mai mult la ei, unde atmosfera e calma si linistita.
Fara sa-mi dau seama cand, ploaia imi biciuia obrajii. Era o ploaie de vara,cu picaturi mari, care ma udase pana la piele. Am deschis umbrela, degeaba totusi, si am alergat spre un supermarket ce-mi sari in ochi. A trebuit sa-mi las umbrela la intrare si sa iau un cosulet. Ma gandeam sa ma aprovizionez cu mai multe lucruri, dar asta insemna si o cheltuiala pe care nu mi-o permiteam. Vacanta asta imi impusesem sa cheltui si mai putin decat de obicei. Insa, gandindu-ma la detergentul de rufe al bunicii, mai bine saream putin calul. Am cautat un detergent mai ieftin, vreo doua sapunuri cu aroma de trandafiri, un sampon cu aroma de capsuni. Cam asta pentru igiena. Dulciurile erau ieftine, si mi –am permis sa iau mai multe decat aveam de gand. Oricum eu nu ma ingrasam nici sa ma indopi. Mi-am mai luat si un carnetel si un stilou ieftin, in caz ca mi-era frica sa nu uit ceva ce-mi spunea bunica.
La casa mi-am permis chiar sa-mi iau si o revista din acelea pe care niciodata nu aveam timp sa-mi cumpar. Am avut placuta surpriza sa aflu ca depasisem suma pentru reduceri, si toate mai costat cu 30% mai putin. Oferta era valabila toata vara.
Pe drum spre casa verde a bunicii, am fost surprinsa ca ploaia s-a oprit. Si a fost bine, caci mi-am adus aminte de umbrela. Asa ca m-am intors inapoi s-o iau. N-o sa regret niciodata lucrul acesta. Cand am intrat din nou in supermarket, am vazut ditamai afisul, pe care data trecuta il ignorasem, pe care scria ca au nevoie de tineri pentru vara. Ah, ce bine!Voi putea in sfarsit sa am banii mei, si cu ei imi voi putea plati primii doi ani de facultate.
-Buna ziua, am trecut mai devreme pe aici, i-am atras eu atentia casierei care astepta sa mai vina cineva. Mi-am uitat umbrela si acum, cand m-am intors, am vazut afisul in care scrie ca angajati personal pentru vara asta si as fi interesata.
Femeia, o tanara de vreo 20 si ceva de ani, cu parul scurt si blond si ochii negri incadrata de gene data cu mult rimel imi zambi incantata si spuse:
-Desigur, stai numai sa vorbesc cu seful. Inchise casa si se duse intr-un birou, in care statu cam 5 minute. Cand iesi, era insotita de un barbat mic si gras, cu parul saten si ochii caprui. Totul se rezolva mai repede decat as fi crezut, intrucat aveau nevoie disperata pe timpul verii de lucratori, iar cei tineri care vroiau sa faca rost de bani de buzunar erau cea mai buna solutie. Contractul era deja pregatit, a trebuit doar sa-mi trec numele si sa semnez. Urma sa lucrez lunea, martea, joia si vinerea si trebuia doar sa asez produsele in rafturi, sa mai bat la casa de cate ori era aglomeratie si mai ales sa ajut clientii. Cum astazi era sambata, incepeam de luni, dar mai intai trebuia sa invat locul fiecarui lucru si sa invat sa umblu cu casa. Floare la ureche.