Printre campioni

[Eliza G. Blest]

Avea chef de .. putina istorie . Nu stia ce sa mai faca prin acea padure . Vedea in jurul ei numai copaci . Ridica capul si zarea cerul . Incepuse sa se SATURE . Oftase adanc si rasuflase puternic si isi indreptase corpul spre cararea de deasupra ei . Ca intotdeauna , se afla in padurea interzisa , vrand sa isi adune gandurile , dar uneori , nu reusea deloc . Din ce motiv ? Nici nu stia , insa nu ii pasa . Zambise vag , daduse din umeri in semn de dispret din comportamentul ei sucit si de neinteles , atat pentru ea cat si pentru ceilalti din jur si facuse un salt . Ajunsese exact in mijlocul cararii si , fara sa o priveasca deloc o luase drept inainte alergand printre copacii desi si fratii lor "decedati " cazuti pe pamantul tare .
Iesise din jungla , aerul imbibat de mirosurile puternice ale frunzelor copacilor disparand imediat . Privise cu ochii ei ageri prin jur . Se simtea asa de salbatica in ultima vreme , si nu stia deloc cum sa se mai comporte ca o fiinta umana . Statea ghemuita , mirosind aerul discret si privind in jur ca o disperata , insa nimeni nu se afla prin preajma . Un corba se asezase in fata ei , ochii lui sticlosi si negrii oglindindu.se in cei movi si fara viata ai Elizei . Mieunase slab si fugise spre castel .
"Ce sa fac eu in castel ? Ma voi plictisi de moarte si totusi .. nu am niciun chef de padure . Si nici de citit . Poate doar putin de .. alergat . "
Zambise strenghereste pe la colturile buzelor si o luase in goana , transformandu.se intr.o pantera neagra cu ochii rosii si capatul cozii asemenea lor . Ii placea sa revina in starea ei , desi ciudata si salbatica .Aruncase o privire in urma ei , nu se afla nimeni . Sarise pe treptele din fata castelului si impinsese usa cea mare care era inchisa . Spre surprinderea ei , se deschisese fara niciun sunet , ceea ce nu se intampla prea des . Fara sa o intereseze prea mult se strecurase prin spatiul ingust si intrase cu usurinta in holul central . De jos , parea extrem de pare , insa nu ii pasa . Ranjise in sinea ei si urcase scarile in graba , prinzandu.le cu ghearele ei ascutite , facand un sunet absurd si sacaitor .
Cu ultima rasuflare , sarise pe ultima scara si se oprise locului , ciulindu.si urechile . Nu auzea pe nimeni , spre bucuria ei si isi continuase drumul . Vroia sa afle ceva despre acel castel , ce facusera elevii de varsta ei si cum ramasesera in viata .. sau chiar murisera . Daduse coltul coridorului larg intrand intr.o incapere vasta . Un miros ascutit , cunoscut viperinei , ii venise pana la nari . Isi intoarse capul spre locul din care venea si ramase pitita locului .
"Sa mor eu . Acela nu este ... Ba da ! El este !!! "
Uitand de faptul ca inca mai era o felina , o luase in galop spre el si ii sarise in brate , dandu.i o labuta peste fata .