Gustare la miezul noptii

[Eliza G. Blest]

Ramasese complet singura in negura noptii . Trebuia sa puna toate acele caramizi , de una singura , la loc ! Ii venea sa innebuneasca . Nu ii placea deloc treaba aia si isi spunea ca niciodata , dar absolut niciodata nu o sa mai darame vreun perete , caci , ea va urma sa il repare . Caramizele zburau una dupa alta si se punea la locul lor ,mai intai in partea de jos , apoi incet incet , spre tavan . Facuse o gaura mare , desi daduse o simpla lovitura de picior . Pana si piciorul ei dadea semne de durere , insa nu intelegea motivul . Lovise pana si un fier dur si nu simtise nimic , de ce ii venise atunci , in acel moment , acea durere absurda . Strambase usor din nas la aparitia unei lovituri puternice in zona gambei , dar nu se plansese .
Ajunsese la jumatatea peretelui iar caramizile nici nu se imputineau . Stateau toate la gramada in fata ei si ea , viperina , pe varful lor , nepasandu.i ca va urma sa cada in cazul in care lua o bucata dintr.un loc nepotrivit . Trecuse jumatate de ora , timp in care ea se concentra la maxim cu efectuarea miilor de vraji , dar se racorea prin trecea adierii de vant rece prin parul ei verde , ridicandu.l in sus , spre nemultumirea ei . Insa izbutise cu treaba . Gramada de sub ea disparuse cu totul si atinsese cu picioarele iarba verde si frageda ce acoperea pamantul tare . Zambise siret la marginea gurii si o luase in goana spre padurea interzisa .
"Yay ! Am uitat un lucru ! Unde au zis ca se vor intalni ? "
Se uitase in jurul ei , si isi ciulise urechile la maxim incercand sa o localizeze pe sora ei , insa nu reusise . Daduse cu un picior in pamant in semn de furie si statuse putin locului . Aruncase o privire fugara asupra lunii , apoi in imprejurul ei . Era singura in acea pusteitate , deci .. avea sanse sa se transforme . Maraise incet si se ghemuise la pamant . Incet incet , picioarele devenisera niste labe negre ca smoala cu ghearele scoase , asemenea si bratelor , capul i se facuse mai mic , mai suplu si ascutit , ochii se schimbasera , acestia devenind de un rosu sangeriu . Doua urechi ascutite erau incordate , iar coada lunga zbura de colo colo , lovind cu putere pamantul . Urlase puternic spre luna si o luase la galop spre padure , mirosind pamantul cu nasul ei .
Sarise de pe multe buturugi , adulmecand aerul si , intr.un final , gaisese mirosul surioarei ei . Era .. de cartofi prajiti . Rase in sinea ei amuzata si se indreptase spre ea cu toata viteza , speriind cerbii care ii stateau in cale , nechezand suparati in urma ei . Intrase intr.un luminis in care se aflau mai multe persoane , toate cunoscute viperinei .Mieunase salbatic si ii sarise in capul lui Aylee , aceasta cazand intr.o parte sub greutatea ei . Ii daduse o labuta in semn de recunoastere si se asezase in poala ei torcand linistita .