We meet again

[Bell Evans]

• Surase usor, ridicand din umeri; se intamplasera atat de multe lucruri in viata ei de cand o vazuse ultima data incat nici nu mai stia de unde sa inceapa. Fusesera si perioade mai grele, dar in cele din urma reusise sa treaca peste tot si sa fie fericita. Iar in prezent putea spune ca e multumita de tot ce avea si nu isi dorea mai mult; daca statea bine sa se gandeasca, nici nu putea sa isi doreasca mai mult. Era imposibil.
  
  "-S-au schimbat destul de multe lucruri in viata mea" spuse tanara intr-un sfarsit; arbora insa un zambet, inclinandu-si usor capul intr-o parte. "Dar lucrurile sunt perfecte acum" continua Bells.
  
  De parca toata suferinta adunata disparuse; se naruise in fata intensitatii noului sentiment. Si nu putea sa nu fie recunoscatoare pentru asta. Avea sa fie toata viata; pentru ca in cele din urma reusise sa isi indeplineasca un scop pe care toti il aveau in lume. Sa gaseasca pe cineva care sa o iubeasca, sa o aprecieze si sa o accepte asa cum era.
  
  Putea adauga Misiune indeplinita! dar se rezuma la un mic suras; cele doua cercetase o privira, zambind la randul lor.
  
  "-Si sper si eu sa castigati cupa" continua Bells. Chiar daca nu mai era la Cercetasi, avea sa tina mereu la acea casa mai mult decat la celelalte; acolo crescuse, acolo se formase. Fusese locul ei timp de 9 ani. "O meritati" murmura ea. Stia ca si celelalte case muncisera, dar si Cercetasii dadusera tot ce aveau mai bun.