Ohne zuckerzusatz.

[Aylee L. Lovel]

Albastrul ochilor lui o lovi. Dar nu era momentul pentru asta acum. Totusi, nu putea sa se abtina sa nu se gandeasca la cat de colorat era Hogwartsul. Adica era sora ei si cu inca o fata cu numele cu N, parca Nath, aveau parul verde, ea avea parul negru, dar cu suvite roz din nastere, iar baiatul acesta avea ochii albastrii. De fapt, daca se gandea mai bine, el nu prea mai facea parte din Hogwarts, de vreme ce a absolvit, dar era pe aproape.
Acum ca se gandea mai bine, din nou, nu prea avea logica sa fie o diploma in reptomita acolo. Apoi isi dadu seama ca baiatul o intrebase ceva. Ii parea rau ca functioneaza atat de incet. Oare ce o intrebase? A da, reptomita.
-Da, cunosc limba din nastere. Intr-un fel. Vara asta am aflat ca de fapt eu am fost adoptata. Adica cei care m-au dat la orfelinat nu erau parintii mei adevarati. Adica... Bun. Era complicat putin. Nu prea avea rost sa ii incarce mintea saracului om cu povestea vietii ei.
-Ma scuzati. Zambi. Ideea e ca parintii mei si parintii parintilor mei si tot asa au fost Viperini. Am asta in sange. Plus de asta, nu cred ca se poate invata. Adica eu nu am auzit de nimeni care sa se nasca fara a sti reptomita si sa isi insuseasca limba pe parcurs.
El o privi ganditor, timp pe care Aylee il folosi ca sa citeasca in prealabil diploma. Ii era ciudat sa citeasca in reptomita. De fapt, era prima oara cand citea in aceasta limba. De obicei doar vorbea. Cand termina de citit o lovi un sentiment puternic. Parca ii venea sa rada, parca ar fi plans. Cat de adevarat era ce scria acolo. Adultul o observa si o privi intrebator. Viperina isi scutura capul si incerca sa zambeasca.
-Aceasta diploma se acorda nimanui, incepu ea sa citeasca cu voce tare ca raspuns la intrebarea lui nerostita. Este o diploma pentru cei pe care nu ii cunoaste nimeni. Este o diploma pentru cei pe care societatea i-a facut invizibili, in loc sa ii slaveasca. Pentru cei care au avut curajul sa spuna cu voce tare ce gandesc, chiar si stiind ca vor fi alungati cu pietre. Pentru cei care in loc sa fie vocea natiunii au ramas fara voce. Pentru cei pe care nu ii mai cunoaste nimeni, doar pentru ca urasc dulcele. Poate pentru mine, poate pentru tine, poate pentru cei de care nu ai auzit niciodata. termina ea.