O poveste la rasarit de soare.

[Scarlett Soul]

Ii placea de ea, dar simtea totodata ca o compatimeste pe undeva. Biata fata nu stia ca vorbitul nu era tocmai o calitate aici, unde pana si peretii au ochi si urechi. Totul trebuia sa ramana in tine. Ascuns, pitit sau distrus. Nu exista alta varianta ca sa supravietuiesti in Lumea Magiei. Ar fi vrut sa ii explice, dar se temea ca nu avea sa fie intelesa, i se intampla asta frecvent, asa ca in ultimul timp ajunsese doar sa nu ii pese. Traia in lumea ei si asta ii era de ajuns, nu vroise ea viata asta, asta a fost ceea ce primise, dar nimeni niciodata nu ii interzise sa o traiasca asa cum vroia.
Ofta si isi pleca capul cand isi aduse aminte de acele cateva secvente insuportabile din viata ei.
' Nu, nu trebuie sa ma gandesc la asta ...' isi spuse in gand, zambind trist.
- Stai linistita ... poti sa mai mananci unul daca vrei, ii spuse fetei, intinzandu-i inca un Hot-dog. Se asteptase sa il smulga din mana, dar Amara nu reactiona, doar o privi inpasibila cu o privire tipica ei : Haide, spunemi ce ti s-a intamplat ! De ce te-ai plostit asa ?
Insa Scarlett ignora privirea aceea. Nu avea chef sa dea explicatii, nu acum si mai ales nu despre viata ei.
- Apropo de vorbitul mult, incepu Cercetasa, incercand sa scape de la un chestionar cu Maria Sa Amara.