Provocare!

[Kennya Allen]

Kennya statea treaza cu ochii larg deschisi in sus la plafonul rece de piatra, inima parea sa-i sara din piept, iar trupul ii tremura. De mult nu mai avusese un astfel de cosmar. Se ridica in picioare si privi in jurul ei, la colegele de camera care inca dormeau nestingherite. Se imbraca repede si iesi din pivnita, oprindu-se cateva momente in fata unei ferestre. Rasaritul. Soarele stralucea pe cerul acum tuciuriu, ce imprastia raze de culoare rosiatice pe domeniul Castelului Hogwarts. Viperina statu cateva secunde sub lumina bruta a soarelui, ce ii incalzea pielea palida. Tresari pentru o secunda la auzirea unor pasi de la capatul coridorului. Se parea ca elevii scolii isi incepeau activitatea si acum coridoarele intunecate aruncau umbra lor fantomatica de-a lungul peretilor.

Ofta si se intoarse pe calcaie, indreptadu-se spre Marea Sala cand auzi o voce familiara a perfectului casei ei.
“Ah, Kennya. Esti treaza? Se pare ca niste elevi din casa noastra au blestemat cativa cercetasi ieri. Ce ar trebui sa facem. Trebuie sa luam niste masuri.” vorbise acesta pe o voce gretoasa.

Kennya se incrunta la baiatul inalt si isi continua drumul fara sa ii raspunda. Daca ar fi fost pedepsita de cate ori se luase de un Cercetas, nu stia unde ar fi ajuns pana acum. Isi puse mainile in buzunarele robei si simti pe langa bagheta, o mica hartie. Curioasa o scoase si se uita la culoarea galbuie a pergamentului. Acum isi amintea. Se uita la lista cu nume si isi impregna in minte sa o trimita exact dupa micul-de-jun cu o bufnita ce facea fata unor distante foarte lungi. Cuprinse hartia cu mai multa putere, pumnul fiind inclestat la mijlocul ei. De data asta nu o sa dea gres. O puse inapoi in buzunar si cobora scarile de marmura, facand la stanga sa intre in Marea Sala.

Se opri cand vazu o roba neagra familiara, cu ceva rosu in partea dreapta a pieptului. Un cercetas stationat in fata usii razand si parand ca se distreaza de minune. Zambi la sunetul rasului lui, si un zambet malitios ii aparu pe fata. Se indrepta spre el si prietenul lui si ii privi mai bine chipul si parul scurt de un blond murdar. Ochii ii erau de culoarea taciunelui. Se uita la sigla Cercetasilor de pe pieptul lui si scrasnii din dinti.

Cei care erau deja in Marea Sala se oprira din vorbind la auzul unui planset de baiat, uitandu-se toti spre usa mare din lemn. Kennya intra sigura pe ea, cu o mare satisfactie pe chip. Cat ii placea sa terorizeze Cercetasii.