Two sides twist and then c o l l i d e

[Egon Xaver Hardwich]

Un tunet zguduitor rasuna in intreaga alee, si el continua sa mearga cu pasi apasati, lenti. A doua tigara veni la rand. Cadrele din mintea sa se desfasurau cu viteza ametitoare, imagini inregistrate de-a lungul timpului sau imagini faurite de el, toate sub forma negativelor fotografice. Urmarea tacit un film al iluziilor intr-o discrepanta dureroasa cu realitatea. Urmarea chipuri; chipuri de oameni pe care ii intalnise pe strada,chipuri nobile sau mai putin nobile, ce inspirau teama sau bucurie. Il vedea pe unchiul sau, zambindu-i batraneste din fotoliul sau din lemn masiv, frumos ornat, asemeni unui jilt. Il privea cu blandete si ii spunea adeseori:
'Ai sa ajungi departe, dar doar prin perseverenta. Inteligenta nu te va ajuta suficient daca nu persisti in ea si daca nu o sustii.' Glasul sau aparent crunt deschisese noi cai in el, cai prin care isi dezvoltase personalitatea.

Totul in el fusese tesut cu mult tact. O panza de paianjen tridimensionala - fiecare linie, fiecare curba se adancea, se ridica, se imprastia in mii de directii ca apoi sa se izbeasca de o alta, si de o alta, si procedeul se petrecuse de nenumarate ori. Azi, privea rezultatul in oglinda. Raspunsul la intrebarea 'cine era?' depasea cu mult cuvintele si capacitatea de exprimare a firii sale mortale de om. De altfel, nu voia sa stie cine era, nu-l interesa. Voia sa investeasca si sa construiasca in continuare pentru a fi cine voia sa fie. Si cine voia sa fie? O persoana statornica, puternica. Momentan simtea ca este la statutul de stalp de rezistenta. Voia sa fie un templu. Nu visa la perfectiune. Un templu cu un singur colt spart..

După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Stia, era ferm convins ca aceste planuri de viitor nu erau simple iluzii, ci erau realitati viitoare. Stia asta. Nu isi permitea nici macar un iz vag al nesigurantei, caci altfel s-ar fi clatinat si in cele din urma ar fi cazut. El nu putea sa cada. Nu concepea sa cada. Caderea nu exista in dictionarul lumii sale, si din nou stia ca nu avea sa existe. In ciuda faptului ca era un adept al raului,el avea sa sparga tiparele general acceptate. El dorea sa fie exceptia de la regula, in care raul iesea la suprafata triumfal.

Se simti lovit de ceva, fapt ce-i intrerupse bataia apriga a gandurilor. Isi pastra insa calmul, intorcandu-se pe calcaie lent, curios. O strapunse cu privirile sale intunecate pe straina ce il lovise, cel mai probabil neintentionat. Parea muncita si ea de un ceva fara nume, ca si el. Trase nonsalant un fum.
"Cu grija,domnisoara. Pardon, daca e vina mea." ii spuse, accentuand fiecare cuvant. "Nu e asa sigur sa umblati pe aici la aceasta ora.."