Schimbare de plan

[Georgia Harris]

Fata se uita spre castel. Totul era atat de viu! Parca toate culorile pana acum sterse, anoste, prinsesera alte nuante, fiecare cu un alt fel de pospetime care se imbina perfect cu albastrul de caraibe al cerului. O briza ii mangaia fetei parul, pentru o secunda crezu ca acel vanticel cald era o mana adevarata si, asa de cunoscuta, dar era doar briza, si briza va ramane pentru mult timp singura care ii va mangaia parul in acel fel. Copacul de care era rezemata ii aminte de copacul de acasa, tatal ei ajutat de putina imaginatie si pricepere il transformase int'o mare copodopera de arta care face fructe. Cate amintiri avea fata cu acel copac si cat de mult tinea la el, era o parte din ea, crescuse odata cu ea. Era nelipsit din peisajul fiecarei vacante, chiar daca mergea cu familia in vacanta prin alte tari, s'au doar alte orase ale Angliei, trebuia stea macar cateva zile acasa, pentru ca acasa era acasa si copacul din curte era copacul din curte, nici un altul din lume nu ii semana.
Scoasa dintre amintiri de cuvintele Evelinei, fata ii zise:
-Nu prea stiu, ceva din viatata ta de acum, cateva amintiri din copilaria ta... Imi place foarte mult sa ascult cand cine povesteste ceva despre el.