Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

Simtea o durere absurda ce venea de undeva , din exterior , insa nu putea sa inteleaga "CUM " . Isi deschisese ochii imediat , privind in jurul ei . Lumina puternica o orbea , fortand.o sa ii inchida si sa se frece la ochi cu pumnii . Incercase din nou , de aceasta data , lumina devenind mai blanda , si se domolise . Se obisnuise cu aceasta si se ridicase in picioare , constantand ca ea statuse ghemuit pe un mic patut facut din paie . Il analizase putin apoi plecase . Mergea incedt , de parca nu mai stia sa paseasca si analiza totul din jurul ei . Numai ca , nu avea ce sa vada sau sa analizeze . Parca se afla in van . Nici nu stia cum o chema , sau de unde provenea . Mai degraba . nici sa isi spuna cuvinte nu putea .
Deodata , cineva o atinsese pe umar . Privise imediat in directia acestuia insa ,spre surpinderea ei , nu era nimeni . Cineva o atinsese din fata , aceeasi miscare . Se rotea cu capul pana cand daduse nas-in-nas cu o persoana ciudata , cu un chip desfrigurat si cu un ranjet oribil . Se strambase si facuse cativa pasi inapoi , oripilata .
"Cine esti ? " murmurase dansa , mai speriata ca niciodata .
"Doar un prieten .. ai avut de a face cu o lovitura destul de groaznica , ce ti.ar fi putut aduce moarte , dar , ar trebui sa imi multumesti , caci , te.am salvat de la o moarte tragica . "
Viperina nu scosese niciun sunet , ci , ramasese cu ochii ei movi , palizi , atintiti si chiar .. hipnotizati in cei negrii ca smoala a acelui "prieten".O voce de fata , terorizata , ii canta in mintea ei goala , distragandu.i atentia . Isi luase privirea de la el si si.o indreptase spre tavanul care..nu exista . Sunetele parca veneau de acolo , dar nu era convinsa daca sa le urmeze sau nu . Cu timpul , deslusise ce formau .. un nume , daca asa putea spune . Un nume frumos , dar rostit cu spaima , frica .
"Eliza...."
"Da scumpo , tu esti Eliza , iar prietena ta te cheama . Cred ca este momentul sa te reintorci printre cei vii . Pe curand draga mea . "
Cu ultimul cuvant de alint rostit , viperina inchisese ochii din instinct si trupul ei plutise spre asazisul tavan . Durerea pusese stapanire pe ea , mai ales in partea coastelor , iar fata acesteia era schimonosita . Deschisese ochii pentru a doua oara , dar , de aceasta data , nu mai fusese lovita de lumina necrutatoare ci de negura intunericului . Zambise usor si vru sa se ridice , dar nu putea . O durere sfasietoare o facuse sa isi muste buzele pana la sange .
"Ahhh...Adnana , nu cred ca ma pot misca . Apropo , unde suntem ? "