Gustare la miezul noptii

[Eliza G. Blest]

Ii placea de sora ei cand era in toane bune , adica glumeata . Rareori se intampla asa ceva si de multe ori o binedispunea pe sora ei mai mare . Zambise usor , putin amuzata de ceea ce spusese si se apropiase de mormantul caprioarei . Cu un glas slab , parca plangaret , insa tinut din frau , spusese urmatoarele :
"Draga caprioara , ai decedat , in aceasta seara , cu scopul in a scapa de chinul pe care l.ai suportat atata timp . Desi nu ne.am cunoscut niciodata , as dori sa iti spun ca ai fost o caprioara frumoasa si sigura pe sine . Iti doresc sa iti faci multi prieteni pe lumea cealalta si .. cine stie , poate ne om mai vedea intr.un fel sau altul . Cu bine ! "
Facuse un semn vag cu mana deasupra mormantului , pe acesta aparand mai multe flori , de toate culorile , intr.un semicerc , ca un curcubeu . Zambise cum stia ea mai bine si ii intorsese spatele , ochii ei cazand in celor atintiti asupra ei .
"Nu e bine sa radeti chiar acum .. sa facem macar 10 metri mai incolo , ca altfel se supara sufletul ei ," zise viperina in soapta si le facuse cu ochiul . Cu un simplu gest din partea capului , le aratase o poteca putin batatorita si se indreptase spre aceasta incet , cu pasi minusculi , adierea vantului sufland poalele robei ei negre .