A strange life

[Eliza G. Blest]

12.09.2011

Am vazut , pe la alte jurnale , cum membrii acestui forum , chiar ale altora , scriu la inceputul fiecarui post din jurnalul acestora incepeau cu data din acea zi . Desi mi se pare ciudat , a inceput sa imi placa , mai ales ca aceasta zi imi va fi marcata pe viata , in orice caz , pentru urmatorii 4 ani . Va fi greu , mai ales ca eu sunt genul de persoana care , in ultimul timp , m.am inchis mult in mine , si acum , imi este greu sa ies din scoica .

Parintii se asteapta ca eu sa fac fapte mari , si eu de asemenea , insa ma intreb totusi : "Voi fi in stare ? Voi rezista ? Sau ma voi duce pe drumul singuratatii , drumul pe care l.am urmat atata timp si am inceput sa ii devin consacrata ? " Desi stiind ce ma asteapta , am senzatia ca nu voi putea duce fata , in orice caz , nu sustinuta de prietenii in care , candva , am avut incredere in ei .

Oare voi mai vedea aceste randuri vreodata ? Voi mai reusi sa imi fac timp pentru acest forum ? Parca o vad pe Kennya citind acest mic paragraf si cum nervii isi fac incet-incet aparitia si cum trasaturile de pe chipul ei se inaspresc . Oricum , nu cred ca va dura foarte mult . Ii zambesc si poate ma va intelege . Stiind prea bine ce se intampla cu mine .

Nu am de gand sa mentionez ce mi s.a intamplat in tot acest timp , mai ales in vacanta de vara , care , a fost si de bine si de rau , dar mai mult inclinat spre rau . Nu mai sunt capabila sa mai fac aceleasi alegeri cum faceam odinioara , acum , lasandu.ma complet in lumea fanteziei , in cea a rpg.ului , in care am gasit alinare si totul e dupa legea mea , asa cum vreau eu , chiar daca mai de fiecare data adaug suferinta pe primul loc .

Suferinta . Ce inseamna suferinta pentru o persoana ? O stare de bine sau de rau ? Depinde de acea persoana . Pentru mine una , a inceput sa devina o stare destul de pozitiva , mai ales ca aceasta imi da ocazia sa scriu in continuare , imi da idei pentru ceea ce vreau eu sa fac . Insa , suferinta imbinata cu frica , nu este o compozitie tocmai buna pentru mine , mai ales pentru mine . Nu stiu cum sunt alte persoane , cum se caracterizeaza sau cum se cunosc , insa , la mine stiu doar cateva chestii. Cand imi vine sa ma inchid , cu greu cineva reuseste sa ma scoata din infernul meu propriu .

As vrea totusi sa le vad reactia , chit ca nu va fi tocmai frumoasa , a parintilor cand vor afla adevarul despre mine . Sau cea a prietenilor mei , care , odata ce isi vor da seama , vor regreta amarnic . Totusi , vor regreta . Am fost intr.adevar o prietena buna pentru toata lumea ? Oare incercarile mele de a face multimea mea de prieteni , chiar si de dusmani , sa fie multumita ma duce spre bine sau spre rau . Poate ca pentru ei merg spre bine , dar eu cred ca merg spre rau .

Ce am ajuns ? Sa vars in propriul jurnal sangele ce imi curge in sufletul meu , in loc sa merg si sa ma destind in rpg.urile mele in care sunt capabila sa imi dau si viata . Oare ce impresie isi vor face persoanele care va citi acest post ? Ma intreb...il va citi pana la capat ? Oare va crede ca sunt o zapacita numai prin primele randuri care , dupa mine , sunt atat de inofensive . Nu am nici cea mai mica idee , insa , sper ca tu , jurnalule , sa ai mai multe idei fata de mine .

Cu bine .. pe data viitoare .