Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

Capul incepea sa o doara rau , nu din cauza trupului , a cazaturii in gol ci .. nici macar ea nu stia . Era o senzatie de bine ? Nu era capabila sa raspunda si nici sa aleaga intre ce sa faca sau ce sa nu faca . Statea tolanita pe podeauna rece , cu mintea mergand la o viteza de 300 de km pe ora si totusi , la nimic bun . Oare de ce . Gandurile rele incepusera sa isi faca din nou aparitia , punand stapanire pe ea , insa ea , chit ca era foarte slabita , ii tinuse piept . Cand terminase , rasufla , cerand cat de mult aer putea si privind disperata in jur . Adnana era undeva deasupra ei , apoi disparuse . Nu avea habar cum de se intamplase asa ceva , insa nu vroia sa isi puna mintea cu asta .

Isi ridicase capul , acesta atarnandu.i greu pe umeri , si privise impancientata in fata ei . Adnana venea in fuga spre ea , avand pe chip frica si spaima . Brusc , se ridicase in picioare ,ignorand obisnuita ameteala , pregatita sa o ia la intrebari pe Adnana , insa , dupa o simpla privire , isi daduse seama ca pe moment , nu isi aveau rostul . Daduse din cap si se lasase condusa de ea .