A place in this world

[Bell Evans]

• Zambi, dand usor din cap; o ciocolata calda i se parea cea mai buna varianta in momentul de fata. Unoeri asta era singurul lucru care putea sa o binedispuna - si unii o considerau ciudata din cauza asta. Cum putea ciocolata sa ii dea o stare de bine? Nici ea nu stia prea bine - era constienta doar de faptul ca stresul disparea instantaneu.
  
  Isi impreuna mainile pe masuta inalta, privindu-si incheieturile albe; se dezbraca de roba lunga, neagra, ramanand doar in blugi si bluza albastra, subtire. Era destul de cald in interior, lucru ce i se paru foarte favorabil in acel moment. Mereu iubise caldura - chiar daca era nascuta la sfarsitul iernii. Simtea ca o data cu venirea frigului, totul se transforma in indiferenta, raceala si nepasare. De parca binele ar fi murit o data cu ultima raza uscata de soare.
  
  Se rezema de spatarul scaunului, lasandu-si privirile sa zboare prin incaperea aproape goala; isi aminti de zecile de ori cand venise acolo, cu diferite persoane. Unele o parasisera, altele intrasera in viata ei de putin timp. Unii o facusera fericita, altii ii facura viata un calvar. Insa reusise de fiecare data sa treaca peste toate obstacolele intalnite; si putea fi mandra de asta. Era unul din putinele lucruri care ii dadeau satisfactie.
  
  Desi existau si altele; nu multe, insa importante. Ajunsese la concluzia ca nu conta cati prieteni ai. Avea putini, dar buni - gata sa ii fie alaturi si sa o ajute in orice moment. De astfel de oameni avea nevoie ea - nu de prefacutii care incercau doar sa o linguseasca.
  
  "-Ce-ai mai facut in ultima vreme?" intreba Bells, ridicandu-si privirile spre Rosalie; surase slab, vazand expresia tinerei. Nu se mai vazusera de ceva timp, insa asta nu insemna ca relatia lor se deteriorase. Un prieten bun il aveai pentru toata viata. Era ceva ce nu puteai pierde o data cu trecerea timpului.