O poveste la rasarit de soare.

[Scarlett Soul]

- Ce fac ? o intreba calm Cercetasa, scutarand din cap. Simti ca intregul corp ii tremura si stia ca nu avea nici o sansa sa castige in legatura cu coordonarea miscarilor ei. Insa acum nu asta o interesa, putea spune ca aproape nu ii pasa, insa ceea ce o ingrijora era schimbarea brusca de temperament a Amarei.
- Ce fac ? Spune-mi ce fac ?
Scarlett o scutura de umeri pe Amara, insa nu primi nici un raspuns. Se simtea in pragul disperarii. Inchise ochii si ramase asa timp indelungat. Isi auzea respiratia si o auzea si pe cea a Amarei, probabil soimarita o privea privea curios, cine nu ar fi facut-o ? Insa Cercetasa considera ca asa era mult mai bine, macar nu incepuse sa urle, era convinsa ca nici o fiinta de pe pamant nu dorea sa o vada pe Scarlett urland, nu in conditiile in care Scarlett nu urla aproape niciodata, ii placea sa fie calma. Stia ca era mult mai enervant sa dea raspunsuri fara sa para iritata, stia ca atunci cand celalalt urla si ea doar se prefacea ca privea indiferenta atunci ii scotea pe oameni din minti. Era amuzant uneori.
- Deci ... ce fac ? repeta iarasi acele cateva cuvante, dar de data aceasta le spuse atat de calm ca era si ea surprinsa de tonul linistit pe care reusise sa zica tot.
Privi in ochii amarei si observa o frustrare pe care nu o vazuse inainte. Oare ce o speriase atat de tare ? Era doar o stare trecatoare sau .... sau ..
'Sau eu am fost aceea ?' isi spuse Cercetasa in gand, oftand incet.