Cea mai frumoasa intamplare

[Mina Fabienne Potter]

Mina inca nu isi putea crede ochilor...Darkason era acolo,langa ea...Dupa atatea zile in care nici macar nu se vazusera el chiar era acolo,zambindu-i.Era asa o noapte frumoasa si nimic nu avea sa o strice pentru ca...nu exista niciun motiv dar ea stia ca nimic nu o va strica.Doar prin simplu fapt ca el era acolo ea se simti mult mai linistita si mai sigura pe sine.Ea ii auzise intrebarea si se grabi sa ii raspunda:
-B-bine...spuse ea ascunzandu-si fata pentru ca Darkason sa nu observe roseata din obrajii ei.A-am iesit la o plimbare, pentru ca nu puteam dormi,stii tu...cu toate temele si cu toate eseele pe care le avem de facut,nu prea mai am timp si de iesit afara.D-dar tu,isi ridica privirea cautand-o pe a lui,ce mai faci,de ultima data cand te-am vazut m-am t-tot gandit daca esti b-bine,raspunse cu putina teama in glas.
Era mijlocul noptii si de undeva din sud-estul castelului se auzi un urlet de varcolac.Mina tresari putin dupa care isi reveni instantaneu.Vizualiza cerul cu priviirea ei albastra tragandu-si putin de roba in jos.Inca isi simtea obrajii arzand ca focul dar nu voia sa ii arate acest lucru lui Darkason,mai ales ca ii era si rusine sa vorbeasca cu el.De cand au fost ei ultima data impreuna la inchisoarea din Azkaban parca ceva se intampla cu tanara soimita dar ea nu stia exact ce anume.Nu putea sa isi dea seama...