Cea mai frumoasa intamplare

[Mina Fabienne Potter]

Nu isi putea crede ochilor.Ei stateau amandoi cu picioarele pe uscat.Mina radia de fericire nu numai pentru ca scapase de moarte si pentru ca el nu patise nimic.Dupa ce au iesit amandoi pe uscat si au folosit o vraja ca sa se usuce,Mina se intoarse brusc spre Darkason intrebandu-l ,mai mult soptindu-i:
-D-darkason,asta era prima data cand ii soptea numele si obrajii i se infierbantara.Cand am fost acolo jos in lac ,spuse schitand un mic zambet,tu mi-ai spus ceva,nu am putut deslusi eu foarte bine din cauza sperieturii dar,se intoarse putin intr-o parte,acum razele lunii cazandu-i pe buclele ei satene,ai spus ceva c-cu "daca acesta este sfarsitul,eu" si atunci se intoase tragandu-si putin de roba si simitind cum parca un foc o cuprinde.Daca am inteles b-bine.Pentru ca eu chiar imi doresc foarte mult sa aflu ce aveai tu de spus.In acel moment se apropie mai mult de el privindu-i fata si dorindu-si din tot sufletul sa o atinga cu mana ei.Dar inainte de a face acest lucru se opri ,acolo in fata lui asteptandu-i raspunsul.