Printre campioni

[John Romulus]

Cuvintele lui Salazar facura sufletul baiatului sa doara mai mult decat orice blestem.John se uita acum suparat la pantofii sai nestiind ce sa zica.O vazu pe Eliza cand ii facu semn sa o urmeze si asta facu fara sa se mai uite la altcineva.Se uita acum la bagheta lui si isi dadu seama ca dupa toate acele lucruri, el, arata ingrozitor de neingrijit si pentru ce?Luptase cu tot ce avusese el si totusi fusese la un pas de moarte, se intoarse insa pentru a o mai privi odata pe Helga Astropuf.Privirea femeii ii incalzea inima mica cat un purice si cumva tanarul baiat stia in adancul sufletului ca ea era mandra de el.Dupa ce facu cativa pasi isi dadu seama ca cineva ii urmase pe cei doi cand se intoarse o vazu pe fata de la astropufi de mai devreme.Fata il urmase si il batuse usor pe umar, cand se intoarse baiatul sa vorbeasca cu ea, tanara rosii si privea acum podeaua de marmura.La inceput John nu intelesese nimic din vorbele fetei deoarece aceasta mai mult parea ca miauna decat ca vorbeste.
''....multumesc...pentru...mai devreme...''
Zambi la baiat apoi se intoarse inainte ca acesta sa poata sa spuna ceva si fugi de acolo cat o tinura picioarele.John nu avu timp sa zica sau sa faca nimic.Zambi si apoi o cauta pe Eliza cu privirea.
''Deci...ai aflat...cum ajungem acasa?''
Se apropie de ea, si rosiind isi continua spusele.
''Iti multumesc...din nou...pentru...sti tu....partea cu duelul...''