Printre campioni

[Eliza G. Blest]

Zambise din coltul gurii , usor surprinsa de spusele lui John , desi nu era prima data cand i se intamplase . Isi aplecase capul indurerata cu gandurile zburand aiurea . Vroia sa dispara din acel loc , sa se ascunda in padure , sau oriunde altundeva unde era liniste si ea nu se afla in mijlocul atentiei . Chiar daca nu era , avea senzatia ca toate gandurile ei se adevereau una dupa alta . Oftase trista si iesise din coridor , gasind o usa undeva , intr.un perete. Inconstienta de faptul ca se afla intr.un alt secol iar fondatorul casei ei stia de prezenta ei ,intinsese mana stanga , tremurand . Ramasese cu ea suspendata in aer , incapabila sa mai faca vreo miscare . "Ce mi se intampla ? De ce ma simt asa de groaznic ? "

Cu fata schimonosita de durere , si din ochii ei mov curgand lacrimi peste lacrimi pe chipul ei impasibil , absent , cazuse la podea , cu privirea drept inainte . Un gol imens se ivise si crestea tot mai mult in corpul ei , inghitind.o tot mai mult . Respira sacadat , cerand aer cu toata vointa ei , dar , credea ca disparuse . Ca ramasese in van . Dar cineva se afla langa ea si o privea ingrijorat . Vag , auzea sunete neclare , ca un tipat si apoi , un zgomot , ca de sticla sparta .

Avea simturile lenese , lucru ce nu i se mai intamplase niciodata . De fiecare data era incordata si in acel moment , credeai ca era moarta . Chiar asa te simteai cand ajungeai pe cealalta lume ? Niciun muschi nu mai are vreo posibilitate sa se miste , sunete sunt distinse iar sufletul ... , parca nici nu existase vreodata . Nici macar aerul , care ii invada plamanii . "Trebuie sa imi revin ! Dar ... cum ? " Tipa in mintea ei , speriata . Chiar trebuia sa iasa ? Sa se reintoarca in lumea celor vii ? Poate...