Printre campioni

[Eliza G. Blest]

Privirea ei absenta incepea sa se incetoseze tot mai mult , lucru e o inspaimanta pe iperina . Incepuse sa dea din maini , prin aer , fara sa isi dea seama ce face . "Nu ! Trebuie sa imi revin ! Si acum ! " Dar cum ? Nu avea nici cea mai mica cum sa scape . Nu vedea nimic in jurul ei , nici macar negru , sau era negru ? Nu stia , avea senzatia ca se afla in necunoscut . Dar un necunoscut cu care a mai avut de a face . Nu mai intelegea nimic . Unde se afla , cine era si cum ajunsese acolo .. si de cat timp era in acea pustietate ??? Era prea de tot . Trebuia sa evadeze neaparat din acel loc , dar , un zid i se construise in fata si nu avea cum sa il sara . Poate ca trebuia sa il gaureasca sau sa intre prin el .

Sa intre prin el ! Asta era ! Ea , in gandul ei , putea fi orice , atat animag cat si o fantoma . Vroia sa zambeasca , bucurandu.se de reusita , insa nu stia unde ii mai era gura . Daduse din umeri , sau , pe unde ii erau umerii si "inainte" spre acel zid imaginar . Daca putea sa il faca mai mic ? Era necesar de o buna gandire mintala , si de o adevarata forta pe care ea nu o avea deloc . Sau , mai degraba , o avea , dar nu indeajuns . Isi imaginase , ca facuse o usa , mica , cat ea , simpla . din piatra . Usor arcuita sus , care se deschisese in fata ei . Isi continuase drumul , si pasise pragul imaginar trecand in partea cealalta . Invaluita de lumina , se lasase sa cada si sa cada .. pana se lovise de ceva tare ...

Deschisese ochii brusc , zarind doar un contur al unei fete . Nu stia al cui era , si nici macar daca era de om , insa putea sa vada . Zambise vag si isi dusese mana la cap . Da ! Putea sa isi simta muschii . "In sfarsit ! " Rasuflase bucuroasa si se trantise pe spate . lovindu.se putin de podeaua rece de marmura a scolii . "Acum ... unde naiba sunt ? " Daduse din cap , reprospatandu.si mintea iar vazul incepuse sa i se clarifice .
"Hey John , ce faci pe aici ? " intrebase ea pe un ton caldut dar parca venea din alta parte , pierduta .