Cea mai frumoasa intamplare

[Mina Fabienne Potter]

Minei ii tremura si ultima particica din corp.Nu stia cum avea sa ii spuna lui Darkason ca ea chiar il placea.Intr-un mod sincer,adevarat.Ea chiar spera din tot sufletul ca el sa o ajute macar putin.Ajunse langa el si mai trase o data aer in piept dupa care ii spuse un "B-buna" cam tras de coada.Soimita privea in jos de parca ii era teama ca atunci cand se va uita in ochii lui sa nu se piarda si sa nu faca vreo prostie.Dupa un moment care parea ca a trecut la fel de incet ca o ora de Potiuni Mina isi ridica privirea spre el si ii spuse ,mai mult soptindu-i:
-Darkason...eu chiar vreau sa iti spun ceva,d-dar nu stiu cum,isi intoarse privirea intr-o parte.Pentru moment i se paru ca el ii atinse mana in treacat si obrajii ei se transformara intr-un rosu foarte aprins.Isi ridica brusc ochii spre el si incepu sa isi aduca aminte unde se intalnisera ei prima data.Era sigura ca nu va uita acea prima intalnire cu el.Chiar daca s-au intalnit in baia plangacioasei Myrtle si au continuat prin a se lupta cu un Devorator al Mortii in inchisoarea din Azkaban.Dupa ce isi derula tot acest film in cap,soimita reveni cu picioarele pe pamant si frica incepu sa ii inunde corpul din nou.El o privea asteptand sa vada ce avea ea de spus,dar parca Mina se bloca.Avea in minte exact propozitia care vroia sa i-o spuna"E-eu chiar te p-plac!" dar aceasta propozitie nu ii putea iesi pe gura.Ochii ei se miscau dintr-o parte in alta ,vizualizandu-i fata si asteptand un semn de la el,orice,chiar si un lucru marunt care sa o ajute putin.Dar chiar atunci,el inainta un pas.Inima Minei se opri in loc.