Balul

[Tora Chang]

Isi scutura palmele, fulgii ce se lipisera de manusi, cazand lin pe pamant. Vladimir era pierdut in piesajul minunat. Tora ii urmari privirea, conducand-o catre niste munti din nord. Erau acoperiti de ceata, ivinduse doar varfurile acoperite de zapada.
"Esti in regula?" spuse aceasta observand privirea ingandurata a baiatului.
"Da, sunt bine." spuse acesta uitandu-se la ea. Un zamet complice ii apau pe fata. Isi schimbase foarte brusc expresia. Tora stia ce inseamna asta.
"Oh, nu..."
"Ba da!" spuse baiatul razand.
Tora alerga din foisor, insa Vladimir o ajunse foarte repede din urma. O stranse la piept si o tranti in zapada. Tora incerca sa scape din stransoare, insa nu reusi. Lua in pumn zapada si ii arunca in fata. Se ridica repede, mai luand putina zapada in mana si modela un bulgare. Se uita in spate. Vladimir se ridicase si el, si incepu sa alerge inspre ea. Tora tipa, razand. Arunca bulgarele inspre el, insa rata. Nu stia unde sa alerge. Se uita in jur. Alese padurea. Spera doar ca nu era "interzisa" ca la Hogwarts. Se pierdu printre copaci. Se uita in spate. Vladimir disparuse. Inainta precauta, incercand sa nu faca zgomot. Zgomotul pasilor ei era amortizat de zapada moale. Piciorul i se lovi de ceva tare. Isi cobora privirea. Ceea ce la inceput crezuse ca e un bolovan, incepu sa se miste. Bolovanul deveni mai mare, prinzand forma cat de cat omeneasca. Inainte sa isi dea seama, in fata ei statea un trol. Fu socata pentru o secunda, ezitand, insa isi reveni rapid si isi cauta bagheta. Nu o avea la ea. De ce o uitase tocmai azi? Trolul o analiza din toate unghiurile. Probabil vroia sa se hotarasca cum sa o manance. Tora se dadu cativa pasi in spate. Incepu sa alerge. Auzi ragetul trolului in spatele ei. Vazu silueta lui Vladimir cum se contureaza in fata ei.
"Bagheta!" striga Tora cu rasuflarea intretaiata.
Baiatul nu dadu nici o urma de nervozitate. Isi scoase rapid bagheta, tinti in spatele Torei si rosti:
"Crucio."
Fata ajunse in spatele lui. Acesta o lua de mana si o trase in afara padurii, mentinand blestemul. Iesira din padure. Simti cum stransoarea devine mai ferma.
"Acum nu se mai poate apropia."
Tora se gandi ca padurea era vrajita. Atunci isi aminti.
"Desfa blestemul."
Baiatul nu-si dadu seama la inceput, insa dupa un moment destrama firul farmecului. Tora rasufla usurata. Desi o putea omora, nu putea trai cu gandul ca trolul suferea chinurile groaznice ale blestemului. Incepu sa tremure. Socul o navali. Era prima oara dupa foarte mult timp, cand se simti neajutorata. Daca Vladimir nu ar fi fost pe-aproape, probabil ca nu ar fi scapat. Baiatul ii simti socul si spuse.
"Hai in castel. Cred ca ai nevoie de o ciocolata calda."