Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on woshi.

[Melanie Stark]

Impunatoarea oglinda a lui Erised, era precum o visase noapte de noapte, o oglinda splendida, pana in tavan, cu rama aurie care se sprijina pe doua picioare, terminate cu gheare.Melanie nu era sigura daca vrea in sfarsit sa isi infrunte una dintre cele mai mari temeri...desi o parte din ea zbiera, urla de amaraciune si de dor, mai ales de dor, cealalta parte era nesigura si confuza, inchise ochii pentru o secunda, era iarsi in gradina de trandafiri din visul ei, trandafiri inalti si rosii de culoarea sangelui ce se inaltau armoniosi printre iedera crescuta pana in bolta cereasca.Pamantul era rece si umed il putea simti cu picioarele goale.Melanie mergea in nestire ghidata de cantecul misterios pe care il auzea in fiecare noapte de cand sora ei murise, acum era ghidata de acelasi cantec in mareata gradina de trandafiri, trandafiri atat de frumosi insa cu spinul atat de ascutit incat ar fi taiat pe oricine ar fi indraznit sa se apropie, cantecul o purta pe o carare ce devenea din ce in ce mai ingusta, era aproape seara, soarele se spargea in mii si mii de raze ce inundau cerul violet, aerul era puternic si aromat, notele muzicale o atrageau catre un labirint, iar pe masura ce inainta poteca devenea aproape inexistenta, spinii erau parca tot mai mari si ascutiti si se intindeau sa o cuprinda intr-o imbratisare a mortii o imbratisarea atat de frumoasa si in acelasi timp atat de fatala .Desi simtea cum spinii ii ranesc pielea mult prea fragila simtea ca trebuie sa ajunga undeva stia ca aceasta calatorie dureroasa avea un scop, un raspuns era tot ce vroia.
Printre trandafiri rosii, printre iedera inalta se vedea o oglinda cu rama din aur, reflexia ei era neclara in ceata, un fior rece ii atinse suav fata chemand-o intr-un dans al mortii, desi ratiunea ii spunea sa uite, sa fuga, inima ei o atragea catre misterioasa oglinda cu rama de aur..
Pumnii stransii de frica, dintr-o data se relaxasera si se deschisera simultan, sangele ii alerga prin vene, in timp ce se indrepta spre oglinda, mainile i se lipire de oglinda in timp ce isi deschise ochii "Kayla..eu nu stiu ce sa fac fara tine, de cand tu nu mai esti..eu sunt pierduta, nu mai pot gandi, nu mai pot respira, fara tine lumea intreaga este goala..eu sunt goala fara tine.."rostii Melanie printre siroaiele de lacrimi grele ce ii cadeau pe fata.
Kayla o privea pe Melanie cu ochii ei negrii si blanzi, incerca sa o aline cu privirea ei insa ii simtea durerea care o distrugea cu fiecare secunda, stia ca Melanie nu va renunta si ca va gasii pana la urma vinovatul, ii simtea dorinta de dreptate desi in acel moment tristetea o coplesea cu o intensitate greu de imaginat.Melanie isi ridica privirea si isi sterse lacrimile ce nu incetau sa mai curga, cu glasul infundat de durere isi privi sora si un urlet de durere ii scapa printre dintii, nu mai putea se prabusii in genunchi si implora ca totul se se termine vroia sa nu mai existe, durerea pe care o simtea era multe prea greu de suportat era mult prea greu sa isi priveasca sora si sa nu poata sa o atinga macar pentru o secunda..
"Shh..Mel totul va fi bine, tu vei fi bine, nu te voi lasa, nu te voi mai lasa,iarta-ma"spuse Kayla in timp ce se indeparta in ceata din care a venit lasand-o pe Melanie langa oglinda cu rama aurie.Durerea isi atinse apogeul, cu toata forta ramasa in brate lovise cu putere oglinda in speranta ca o va aduce inapoi pe Kayla desi stia ca este imposibil, sangele ii plesnise din maine pe masura ce cioburile sareau din toate partile aruncand-o pe Melanie afara din gradina de trandafiri.
Tresari.
Melanie se afla din nou in fata oglinzii lui Erised, nu stia daca urma sa o revada pe Kayla, nu stia nimic, decat durere si agonie, era prea amortita ca sa simta altceva..
Stia ca nu e singura in incapere simtea inca o prezenta in urma ei, insa nu conta pentru prima oara nu conta, stia ca cel mai bine era sa taca in fond nici nu avea ce sa zica, nu putea sa zica nimic, nu putea sa strige dupa ajutor, desi vroia ca cineva sa ii simta durerea vroia ca cineva sa o scoata din calvarul in care traia..Insa nu era pregatita sa infrunte infernul in care traia, precum nu era pregatita sa se uite in oglinda lui Erised..