Few seconds

[Rosalie Vivienne Alden]

Cum putea sa spuna sau sa creada ca totul era bine? Nu, nimic nu era 'ok', dupa cum rostise Eveline. Prezicerile sale care de obicei se indeplinesc ii transmiteau ca isi va omori unchiul? Aflase acum cateva secunde sau minute ca avusese un verisor care a murit la cinci ani, ca matusa sa pe care o venera si dupa moarte fusese sotia unuia dintre cei mai de temuti dusmani ai sai. Un nod i se puse in gat si se inecase nestiind cum altfel ar putea reactiona. Aerul din piept pur si simplu i se taiase. Ramasese cu o expresie a fetei indescifrabila si incerca sa se abtina . Nu voia sa se lase infranta. Simtea ca va aluneca intr-o mare cadere, dar cu siguranta nu o va face. Mai important era sa .. sa se intalneasca din nou cu el. Nu voia sa il ucida, nu dupa ce aflase .. cu siguranta el a devenit in felul in care era acum din cauza faptului ca isi iubise familia cu o ardoare imensa.

"Eveline .." , spuse Rosalie incercand sa isi gaseasca cuvintele potrivite, dar totul se terminase pentru ea in acele secunde. Nu mai putea nici macar sa rosteasca ceva cooerent. Incercand sa revina la realitate apucase din nou cartea si se fortase sa citeasca cu ochii in lacrimi ce vazuse Cercetasa. Ramasese cu gura cascata si ochii larg deschisi. Ce putea sa ii spuna sa o consoleze? Tocmai au aflat ceva ce le va schimba vietile... Cel putin ei asa va fi. Nu va mai fi Rosalie cea de dinainte.