Better than ...

[Lucas Sasha Neitzke]

ooc: for Veronique

ic:Chiar si nesimtirea lui iesita din comun avea o anumita limita, desi in ultimul timp nu prea se observase acest lucru. Desi nu-i era specific sa admita ca anumite trasaturi ale caracterului sau deveneau ingradite de ratiune atunci cand se afla intr-un pericol serios, si nimerea un pic...ba nu, la tot pasul, peste astfel de primejdii, reusind, ca prin minune sa ramina intreg, nu doar fizic ci si mintal. Se imbatase in seara aceea mai mult decat s-ar fi asteptat si singur. Durerea de cap i se intensifica cand trebuia sa se gandesca la explicatii tampite si absurde care trebuia sa le dea mai tarziu incuiatului sau vrajitotului care l-ar fi gasit dormind pe jos cum se intampla de obicei. Ar putea sa se schimbe, sa bea mai putin, sa nu se drogheze, sa-si gaseasca o slujba, insa problema e, ca nu vrea acest lucru, ii place viata de barbat liber si in nici un caz nu va permite unei fete sa-i puna fusta in cap, fapt care era usor de realizat doar daca stiai cum sa-l magulesti, sa-l iai incet cu bombonica. La naiba cu halucinatiile care ii apareau in fata...se saturase de ele, trebuia sa treaca urgent la alt tip de drog. Merse timp indelungat impiedicandu-se de fiecare crenguta...crenguta? deci era in padure..scutura din cap de cateva ori insa fara nici un folos. Apoi se izbi puternic de o suprafata dura, dar nu neteda. Se lasa in jos, tusind puternic.
Sigur atipise ceva vreme pentru ca se trezi cand soarele se ascundea printre copaci. Deschise ochii si acum vedea clar Padurea lui Dean, obisnuia sa se odihneasca aici scriind, atunci cand avea inspiratie bineinteles. Ofta mut, dar ecoul espiratiei lui rasuna in intreaga padure. Se odinea un pic si avea sa plece si el acasa, daca locul unde statea se putea numi casa.