Better than ...

[Lucas Sasha Neitzke]

Inca putin timp in liniste perfecta si ar fi ajuns la degradare completa, defapt daca se gandea mai bine nu-i ramase mult timp pana o sa se trezeasca la o casa de zguduiti sau avea sa-si gaseasca pacea undeva intr-un cavou dragut facut de..de cei care s-ar fi bucurat enorm ca nu mai este in viata. In viata sa scurta siii... miserabila sigur nu era, atunci poate distractiva, dar nu vedea nimic distractiv in a te trezi peste ceva timp simtind fiecare particica a corpului tremurand sub creutatea hainelor, ura aceasta slabiciune a oamenilor care ii facea vulnerabili. Insa ciudat, acum se simtea minunat, nici o durere fizica care i-ar provoca o incomoditate, nici o remuscare in legatura cu ce facuse cu ceva timp in urma, pentru ca printr-o presupunere banala credea ca omorise un incuiat, din greseala bineinteles. Desi nu era un om prea bun nici rau nu era.
Auzi pasi tacuti apropiindu-se din ce in ce mai mult, inghiti in sec ascultand cateva clipe, parea sa fie o domnisoara, dupa cum aceasta calca usor pe pamint, volatil.
Ce faci aici draguto? ii spuse usor cu ironie strangandu-se de pe jos si intalnind privirea fetei dupa ce aparu din umbra copacului. Inca se mai legana, nu-i trecuse atat de repede alcoolul din cap. Ceva totusi se schimbase, nu era el geniul formularilor caustice? da era...si acum? ii vorbise frumos fetei cu un ton destul de convingator ca e un baiat politicos, desi defapt nu era chiar asa, totusi respectand femeile. Se face intuneric...nu ai observat? din nou acelasi ton...era, ce-i drept plicticos, dar asa trebuia sa-l mentina pana va descoperi daca domnita e vrajitoare sau o simpla incuiata.