Better than ...

[Lucas Sasha Neitzke]

Al naibii fetiscana, parca se vedea pe el insusi prin ea, se holba lacom la domnisoara care incerca sa-si descarce sufletul impovarat cu necazuri si nu-si ducea gandul pana la bun sfarsit, pacat, se parea ca o intelege chiar daca nu-i spunea exact ce gandeste. Privirea i se imblanzi considerabil, se opri din nou in fata ei concentrandu-se asupra ochilor ei frumosi, care insa nu se uitau la el ci undeva la rochita draguta a fetei. Deci, ea credea ca problemele ei il depasesc, de-ar sti ce necazuri are el...ar baga mana in foc spunand ca sunt mai grave ca cele ale ei, cu mult mai grave si ba si mai mult, radacinile acestora provin inca din copilarie.
Ma depasesc? ...incearca-ma. Stia ce e nevoie de facut in astfel de situatii, ca sa-ti fie mai usor pe suflet trebuie doar sa te descarci, sa te destainui cuieva care te-ar intelege, dar nu ar rade ca un ticalos de sentimentele si trairile tale. Nu voia sa o sperie, caci observa ca e un pic, prea mult timida.
Acum spune-mi, care e numele tau? Ii zambi, desigur ca fals, si era prea evident ca e fals incat sa fie observat, altfel nu putea oricat ar fi incercat. Nu avea de gand sa-i raspunda la intrebare pentru ca ar fi ras in hohote de el sau ar fi luat-o la goana cat o tin picioarele pentru a nu-l vedea o eternitate, pentru a-si feri viata de primejdie. Totusi ar fi dat dovada de inpolitete daca ar fi dat intrebari si nu ar fi raspuns la cele puse de ea.
Sa spunem ca am avut o zi mai grea... zise el strecurandu-si mana prin par, ciufulindu-l la ceafa..Am servit ceva alcool...si asa mai departe si am atipit aici.. se abtinu de la partea cu drogurile si ca nu mai tine minte aproape nimic.