Better than ...

[Veronique A. Dupont]

• Minunat, primul om cu care iei contact in luni, iar acela este un betiv, se gandi fata cercetandu-l pe barbat. De abia il intalnise, iar respectivul dorea sa-i afle cele mai intime si bine ascunse secrete.
  'Nu este cazul sa-ti impovarezi memoria cu informatii inutile. Viata si problemele mele nu te privesc' spuse fata folosindu-si tonul autoritar pe care obisnuia sa vorbeasca atunci cand ceva o deranja. Nici macar nu stia ca se mai putea adresa pe acel ton pe care-l credea demult pierdut.
  Pentru a-si inaspri cuvintele ii arunca barbatului o privire apriga sperand ca acesta sa dea inapoi. Nu mai avusese demult o confruntare cu nimeni, dar stia ca daca arata destul de fioros, multi oponenti aveau sa se dea in laturi. Desigur, statura sa miniona nu prea o ajutat sa se impuna in cele mai multe situatii, dar avea deplina incredere in puterile sale. Era sigura ca daca ar fi venit vorba de o batalie ea avea sa iasa invingatoare.
  'Poti sa-mi spui Ronnie' raspunse aceasta auzind una dintre intrebarile barbatului. 'Tu cu ce nume te prezinti? intreba fata simtindu-si ochii arzand de parca ar fi fost incarcati cu venin.
  Pentru a se calma se aseza pe vine lasandu-si parul sa-i cada ca o perdea pe umerii albi. Pana in acel moment nu realizase cat de mult ii crescuse parul. Obisnuia sa-l aibe pana in dreptul omplatilor, dar acum cascada de suvite cicolatii ii ajungea pana undeva la glezene cand statea ghemuita pe pamantul uscat al padurii. Probabil ca daca s-ar fi ridicat in picioare, parul i-ar fi cazut pana undeva in dreptul soldurilor. Cu toate aceste schimbari probabil ca nimeni n-o sa te mai recunoasca, realiza aceasta in timp ce se juca cu matasea alba a rochii pe care-o purta. De cand avusese loc funeraliile refuzase sa poarte alta culoare. Inca-si mai amintea trupul sau inert imbracat intr-o rochie alba si asezat cu grija pe matasea cu care era captusit cosciugul din lemn de trandafir. O inmormantasera ca pe-o mireasa pentru ca nu avusese sansa sa se casatoreasca.