O noua prietena

[Anaella L. Hathway]

"-Nu nu e vina motanului, Salem este un motan minunat... Eu iubesc orice inseamna felina, din mai multe motive... Si plang din cauza la ce am vazut in oglinda... cea mai arzatoare dorinta a mea... sa fiu iarasi langa iubitul meu... "
Soimeanca o privi cu compatimire pe cercetasa. Anaella isi pleca privirea la Salem care inca torcea in bratele ei. Sentimentul pe care-l simtea tinandu-l pe Salem in brate o facu intr-un sfarsit sa zambeasca putin, dar deajuns incat sa-i dezvaluie coltii ascutiti si albi ca omatul. Motanul nu se sperie insa stapana lui nu parea asa de calma ca animalul ei de companie. Parea speriata putin, dar Anaella ii spuse repede:
"- Nu-ti fa griji nu musc... Traiesc de mica printre Incuiati si iubitul meu pe care l-am sarutat de-atatea ori si ma controlez perfect. Nu reprezint un pericol nici macar pentru o musca. " cuvintele Anaellei avura darul de a o mai linisti putin pe Irene dar totusi ramase precauta.
Cercetasa ii inmana pisica soimencei varsand din nou un sir de lacrimi. Cat tinuse felina in brate se simtise un pic mai linistita, sa i se ia micile sau marile bucurii ale vietii ei.
Se mai uita odata la Soimeanca vroind sa vada daca mai este speriata.