Din nou cu prietenii

[Effy K. Dietrich]

Elisabeth se aşezase lângă Anaella la fel de tăcută cum fusese în drumul spre lac. Nu voia să fie nepoliticoasă sau să o plictisească pe Anny , dar probleme pe care le avea nu îi dădeau pace. În fiecare secundă îi apărea în minte focul ce îi distrusese camera şi îi rănise familia. Mama sa îi spusese că sunt bine, dar Cercetaşa nu o credea deloc. Mereu o minţea în legătură cu problemele familiei, şi asta o enerva la culme. Era ea copilăroasă, impulsivă, dezordonată şi poate un pic răutăcioasă, dar când era nevoie scotea la iveală latura sa matură şi calmă. Îi plăcea la nebunie să facă pe copilul neştiutor, dar nu era întotdeauna aşa, şi mama ei ştia asta. Şi totuşi mereu o minţea, mereu îi ascundea adevărul. Chiar dacă era departe de ei, tot merita să fie tratată cu respect. Cel mai mult ura trădătorii şi mincinoşii, iar când mama ei făcea parte din aceste două categorii se simţea frântă.
Tresări când o pală de vânt uşoară îi răvăşii buclele jucăuşe peste chipul palid, aducând-o astfel înapoi la realitate. Nici nu îşi dăduse seama că privise în gol, absorbită de propriile-i gânduri întortocheate.
"Scuze Anny. Sunt nepoliticoasă." Murmură ea întorcându-şi privirea spre Cercetaşă, dar văzu că şi aceasta era pierdută în gânduri. Un zâmbet blând şi dulce, dar şi cu un strop de amuzament îi lumină chipul palid. Anaella ridicase capul imediat şi o rugase să repete ceea ce spusese. Elisabeth chicoti şi clătină din cap, în semn că nu contează.
Vântul bătu iarăşi, făcând-o să-şi întoarcă capul în partea cealaltă. Lizzie clipi de câteva ori şi încercă să desluşească silueta ce se apropia cu paşi eleganţi de cele două. Se încruntă uşor şi se ridică aplecându-se înainte. Persoana se apropiase mai mult permiţându-i Cercetaşei să observe câteva din trăsăturile feţei , inclusiv zâmbetul cald .
Nu-i trebuie decât o secundă să-şi dea seama cine e: Bell. Elisabeth făcu câţiva paşi în faţă . Bell se arătă fericită când le văzu pe cele două , îmbrăţişându-le pe fiecare pe rând.
"Mă bucur să te vad, Bell!" Zise pe un ton foarte vesel Cercetaşa. Chiar era fericită. Ultima dată când se întâlnise cu ea fusese în Sectorul interzis, acum ...mult timp. Deşi nu stătuseră foarte mult acolo, fiecare clipă fusese preţioasă. Reîntâlnind-o pe fosta Cercetaşă îşi aducea aminte de primele sale săptămâni la Hogwarts, de primele prietenii legate, şi de cât de entuziasmată era de micile fărâme de magie de acre avusese parte. Oftă şi se trânti înapoi pe pământul acoperit de un covor de frunze multicolor, lăsându-şi capul să cadă leneş pe spate .
"Încă nu s-a întâmplat mai nimic Ann. Cel puţin din câte ştiu eu, şi nu 'oficial'. Şi că cele mai interesante lucruri se pretrec după ora stingerii." Zise ea pe un ton vesel şi îi făcu cu ochiul, uitând o clipă de ceea ce se întâmplase la casa ei din Germania.