Maybe we can be friends...

[Melissa A. Reningan]

Melissa auzise vorbele fetei in japoneza.Nu pricepuse nimic,dar ascultase si traducerea.Rase usor,si isi amintise ca vizitase si ea Japonia cand era mica.Vazuse o multime de temple,multe dintre aleile lungi si inguste,parcurile pline de copaci sakura,si foarte multi oameni pe care nu ii intelegea.Daca se gandea mai bine,Londra era o versiune a Japoniei -sau invers- care era mai mica,relieful diferit si atmosfera mai trista,din cauza norilor care acopereau Londra in cea mai mare parte a timpului.Cele doua se asemanau foarte mult.In Japonia erau temple,iar in Londra castele.Acum cateva sute de ani,cam 500-600,Japonia era condusa de taikõ,sau de shõguni,iar Londra de regi si regine.Exista mai multe asemanari intre ele,acest lucru fiind minunat.
Ascultase cu atentie intrebarea fetei si se gandise cateva minute la raspuns.Nu era sigura de acel raspuns,dar simtea ca Ochi-de-Soim era foarte potrivita pentru ea,deja o pusese la suflet.
"-Poate,dar simt ca Ochi-de-Soim este viata mea.Nu spun ca celelalte case nu sunt superbe..toate sunt.Dar pentru fiecare om exista o casa potrivita pentru comportamentul lui sau el ei..Pentru mine este Ochi-de-Soim." spuse ea cu o voce dulce,facand pauza intre propozitii pentru a se gansi si pentru a-si alege cuvintele potrivite.