Maybe we can be friends...

[Anaella L. Hathway]

-" Ai dreptate, de obicei bobocii care nu cad la cercetasi sau sa zicem sunt din familii cu sange pur si nu au ajuns la viperini, se plang mereu ca nu le place la ce casa i-a ales Jobenul. "
Anaella se uita o clipa la Lissa si se gandi ca era printre putinii care se bucurau cu adevarat ca au cazut la alta casa decat la cercetasi sau viperini. Erau insa si uni care se madreau ca sunt la casa unde au picat dar in sufletul lor sa fie dezamagiti. Anaella avea darul de a-si da seama daca un om minte sau nu. Acest dar special era foarte puternic din cauza care i-a schimbat viata cercetasei pentru totdeauna.
Fetele se mai plimbara un timp pana vazura un copac la umbra caruia nu era nimeni. De obicei toti copacii erau ocupati de grupuri de copii care discutau intre ei. Era un stejar mare si batran. Trecusera peste el ani multi si grei.
-" Ce-ar fi sa stam jos la umbra stejarului? " propuse Anaella.