Din nou cu prietenii

[Bell Evans]

• Fosta cercetasa incepu sa rada, amintindu-si la randul sau nenumaratele escapade nocturne din timpul copilariei; iesea aproape in fiecare seara pe coridoarele castelului, singura sau in compania celor mai buni prieteni. Iar adrenalina nu lipsea niciodata; fie ca era Filch, Peeves, pasii vreunui Perfect - toti ii ramasesera in memorie. Intr-un fel, ducea dorul acelor timpuri; insa nu putea sa se planga ca acum avea o viata plictisitoare. Nu ar fi fost decat o mare minciuna.
  
  Viata ei se schimbase; atat de mult, incat cateodata ramanea pe ganduri si incerca sa isi aminteasca de unde incepuse totul. Dar nu reusea, asa ca zambea si isi continua existenta. Era fericita; poate mai fericita decat fusese vreodata. El ii bucura fiecare zi, fiecare clipa, fiecare moment care trecea; iar atunci cand lipsea, simtea ca ceva nu e intreg, ca totul pare sa se darame in jurul ei. La fel ca si in dimineata aia. Dar prieteni erau cel mai bun elixir pentru absenta lui.
  
  "-Eu una sunt de acord" murmura tanara, privind-o pe Anny; aceasta batu entuziasmata din palme, iar Bells zambi din nou. Abia astepta o noua aventura; nu mai iesise de mult timp noaptea. Desi statutul ei de acum ii permitea asta, in mod legal - daca putea spune asa. Isi petrecea serile in Turn, cu Raizen; sau afara, pe domenii. Rareori in Biblioteca sau in Camera Necesitatii. "Elisabeth, vii si tu cu noi?" intreba fosta cercetasa, dupa o mica pauza de tacere.