Always beside you

[Rosalie Vivienne Alden]

Intr-un final daduse negativ din cap catre Jennifer - dorind sa ii transmita pe cat de bine putea in acea clipa prin limbajul mai complicat ca nu - nu plecase. Oftase. Era o prezenta impunatoare acea fantoma, cu un raset cristalin care o speria. Un barbat destul de tanar, nici adolescent, nici batran. Cu siguranta nu avea nici treizeci de ani .. era complicat. Pur si simplu nu putea inca sa ii diferentieze dupa varsta. Nu se obisnuise nici macar cu faptul ca vorbea cu fantomele, dar mai .. asa ceva.
O scurta pauza, un nou oftat .. totul se intampla atat de in reluare. Se afla foarte aproape de un copac imens, de fapt un arbore deosebit. Cand Rosalie isi mutase privirea catre acela, simtise o impunsatura in burta, stafia impingand-o pe fosta Soimeanca la trunchiul pomului.

Era clar. Nu avea nevoie de ignorare. Pur si simplu voia cu ardoare sa il asculte. Un nod i se puse in gat fetei nestiind ce sa faca , cum sa reactioneze acum. "Te-am intrebat ce vrei!" , adaugase Rosie printre tusete de durere.