Great expectations, no fear..or?

[Melanie Stark]

Dintr-un impuls neinteles la momentul respectiv, Melanie stranse cu prietenie si cu o mare usurare mana fetei, simtind cum coltul gurii i se ridica in sus lasand un zambet sincer pe fata ei.
"-Si eu ma bucur sa te cunosc, Ramona" spuse Melanie cu o stangacie in voce care era aproape evidenta, in fond trecuse o perioda lunga te timp de cand nu mai cunoscuse pe nimeni.
Nu prea stia de unde sa inceapa, ce sa zica, cum sa faca situatia mai putin jenanta sau cum sa isi stapaneasca emotiile care ii faceau stomacul sa se revolte intr-un mod destul de deranjant.Inspira adanc incercand sa isi inece adevaratele sentimente care o nelinisteau de cand venise la Hogwarts in speranta ca nu o va speria pe singura persoana care nu intentiona sa o faca una cu pamantul, cel putin nu acum. Imediat ce isi golise plamanii de aerul greu sperand ca se va linisti si va putea in sfarsit sa zica ceva normal, ceva ce orice persoana normala ar fi zis demult, isi drege vocea incarcata de emotie si adauga incet "Ah..imi cer scuze din nou pentru lovitura si as vrea sa ma revansez...cumva..fata de tine, ah scuze nu ma prea pricep in general la 'a interactiona' insa daca este ceva care sa te ajute intr-un fel sau altul..doar spune-mi.."Melanie spera ca 'discursul' ei stanjenitor si patetic sa nu fie prea tare criticat desi stia ca de la inceput pornise cu stangul, se gandea ca mai rau de atata nu putea fi, sau cel putin asa spera ea..
Simtea cum 'Mare Sala' devine dintr-o data foarte mica si inghesuita pentru ea si cum aerul parca o sufoca..mainile ii erau destul de reci incat si le freca intre ele asteptand cu sufletul la gura reactia sau raspunsul Ramonei..


OOC: Nu e nici o problema, raspunde cand poti si ai chef .