Printre campioni

[Eliza G. Blest]

Privindu.i de jos in sus incepea sa isi dea seama cum se simteau cei care erau supusii celor cu un rang mai mare decat ei . Pareau .. fragili , tristi , singuri , si fara valoare , ca si cum nu au loc in acea lume . Stupefiata , se ridicase in picioare si isi dusese mainile la ochi ca si cum ar fi inceput sa planga . Dar nu mai avea mult si o facea . Era un sentiment ce ii dadea atata caldura in suflet dar totodata si suferinta . Lasase o lacrima stralucitoare sa ii cada pe chipul ei si isi aplecase capul , suvitele verzi invadandu.i chipul tot mai mult .

Aceeasi liniste enervanta pusese stapanire peste ei , doar exceptia unui sunet strident , ce o sacaia pe viperine pe creier . Si la ureche de altfel . Isi ridicase capul imediat , cautand din priviri si cu ajutorul urechilor ciulite sursa sunetului. Insa nu se aflase nicaieri . Privirea ii cazuse asupra lui Salazar care se uita la ea cu interes . Buzele i se miscau intr.un ritm alert , speriind.o putin pe aceasta si intrand cu forta in mintea ei . "Sssakorfi miron fassorm karika . " Chipul i se impietrise ca si cum cineva folosise asupra ei un blestem . Numai ochii i se mai puteau misca .

Instantaneu , traduse acele cuvinte ciudate si insemnau : "Fapte nu vorbe micuto ! "