Încercări Literare

[Atsu Ari Ooku Tokugawa]

Contiunui cu postarea la incercarea - cam nereusita, cred - de a scrie un sf.

5. Bătălia dintre lumină şi întuneric

Uitându-se la mica Dei-Mikomi, pe care o ţinea în braţele sale, Toki era puţin surprins de felul în care decurseseră lucrurile. El era Stăpânul Suprem şi nu se ducea să se lupte. Devenise dădaca unui copil. Nu avusese deloc această intenţie când venise să stea de vorbă cu cei trei zei. Acum, nesăbuiţii se duceau la moarte sigură, lăsându-l pe el, Stăpânul Suprem, să aibă grijă de un copil. Aşa ceva era de neconceput !

Purtând-o în braţe pe Dei, Toki se luă după cei trei zei. Aceştia deja ajunseseră la palatul în care locuia Enmu şi fiul său Kisei. Mikomi refuză să intre în palatul lui şi ceru ca acesta să iasă în câmp deschis să stea de vorbă cu ea. Kisei şi Enmu, urmaţi de Yume ieşiră în câmp deschis.
─ Ce vrei de la mine, Mikomi ? o întrebă Enmu
─ Am auzit că tu ai ordonat măcelul de la palatul lui Myou.
─ Da e adevărat.
─ Mai ai şi tupeul să recunoşti ! Mi-ai omorât soţul în acel măcel, aşa că am venit cu un singur gând aici : răzbunarea.

─ Fiul meu Kisei a participat la...
─ Nu-mi pasă ! Eu vreau să mă lupt cu tine. Cu o condiţie : dacă eu rămân în picioare, ceilalţi zei, care mă însoţesc vă vor lăsa în pace, dar dacă nu, vă vor măcelări.
─ Oricum o să te înving, aşa că nu fac niciun târg cu tine !
─ Ştiu c-o să fiu învinsă, dar nu vei fi tu acela care mă va învinge ! Atunci, fie ca unul să lupte de partea luminii şi unul de partea întunericului şi doar unul să rămână în picioare. N-am înţeles niciodată de ce între lumină şi întuneric nu poate exista armonie. Şi când spun armonie, prin asta înţeleg Echilibru, sfârşi ea.

Mikomi se întoarse cu faţa spre ceilalţi doi zei, care-i erau socrii şi-l zări pe Toki, ce privea la acea scenă. Se apropie de el şi-şi sărută copila.
─ Eşti Stăpânul Suprem, dar nu şi Creatorul. Nu vei putea interveni cu nimic în acestă luptă. Ia medalionul acesta. În mijlocul lui are o piatră în formă de lacrimă, iar în interiorul ei este sufletul meu. Nu-mi pângăresc sufletul pentru neisprăviţii aceştia, căci eu aduc Speranţa. Când va fi suficient de mare, Dei va primi sufletul meu. Ştii prea bine că prin suflet se înţelege energia spirituală de care dispunem noi zeii. De aceea voi pierde lupta. Îţi spun că ei îmi vor răzbuna moartea. Adio, Toki.

Mikomi se îndreptă spre locul unde avea să se dea lupta dintre cei doi. Enmu avusese un dram de bun-simţ s-o lase pe Mikomi să-şi ia rămas bun de la fata ei. Era ferm convins că-i va învinge de unul singur pe cei trei zei. Doar avea ocazia să-l omoare şi pe Yoru acum. Bătălia dintre cei doi începu. Lupta se desfăşura la proporţii uriaşe. Cantităţi enorme de energie erau folosite acolo. Cei ce priveau acea luptă nu vedeau decât nişte împletiri de lumini şi umbre, de jeturi albe şi negre. Toţi stăteau nemişcaţi, incapabili să intervină. Deodată, o lumină albă ca un torent se răspândi în jur. Când lumina se risipi, Enmu nu mai era. Pierise. Mikomi era în picioare, învingătoare în bătălie, dar Yume, soţia lui Enmu o atacă, pentru că nu concepea ca soţul ei să fie învins şi lupta dintre lumini şi umbre reîncepu. De data aceea, Yume ieşi învingătoare. Când bătălia dintre cele două se sfârşi, Yume râdea diabolic, de parcă ar fi câştigat cine ştie ce trofeu. Fiul său, Kiseki era îngrozit de ceea ce vedea. Acea fiinţă nu mai era delicata, suava, blânda sa mamă. Era un monstru însetat după sângele zeilor. Scârbit de ceea ce vedea, Kiseki, ce păstrase una din Lamele Sângerii, o aruncă spre acea fiinţă, luându-i suflul.

Totul se terminase. Kiseki plângea peste trupurile neînsufleţite ale părinţilor săi, dându-şi seama abia atunci la ce monstruozităţi îl îndemnase tatăl său. Cei rămaşi în picioare, se apropiară de locul în care zăceau trupurile zeilor. Yoru şi Arashi erau incapabili de răzbunare. Erau şocaţi de cele întâmplate. Toki se apropie şi el. Bătălia dintre lumină şi întuneric se sfârşise dramatic.

Pe când priveau cu toţii pierduţi la trupurile zeilor, o voce se auzi :
─ O, zeilor ! Mare nedreptate aţi făcut. Lumina nu înseamnă neapărat soare, zi, albeaţă. Lumina poate însemna iubire, speranţă. Întunericul nu înseamnă neguri de necuprins, noapte, haos, vid. El poate însemna relaxare, poate fi un sfetnic bun atunci când doreşte. Kiseki, te iert pentru crima ce-ai comis-o. Eşti izbăvit de acest păcat, căci eu sunt Creatorul şi Eu decid. Aţi învăţat o lecţie dură şi sunt sigur că n-o veţi repeta. Locul acesta pustiu, aflat chiar la mijlocul dintre cele două palate în care trăiau întunericul şi lumina, va deveni un loc sacru. Aici va fi Sanctuarul Echilibrului. Pentru că părinţii tăi Kiseki au murit împreună, vor forma Întunericul. El fa fi un flux de energie întunecată, distructivă, dar în acelaşi timp şi benefică. Ţie ţi-o dau de soţie pe Aisu, pentru ca tu să nu rămâi singur. Misiunea ta şi a soţiei tale va fi să vegheaţi asupra Fluxului Întunecat. Veţi fi Gardienii Întunericului.

Pentru că Mikomi a murit singură, o să-l aduc pe soţul ei lângă ea. cei doi vor forma fluxul luminii. Va fi o energie albă, luminoasă, care aduce numai beneficii, dar poate fi şi distructivă când situaţia o cere. Yoru şi Arashi, voi cei rămaşi în viaţă, martori la această bătălie, veţi deveni Gardienii Luminii, iar misiunea voastră va fi să păziţi Fluxul Luminos. Ce ziceţi, acceptaţi misiunea ce vi s-a hărăzit ?

─ Acceptăm, Mărite, răspunseră cu toţii în cor.
─ Toki, am şi pentru tine o misiune. Vegheaz-o pe Dei-Mikomi pentru un timp, iar când vei primi de la mine un semn, du-o pe Alaris, unde va creşte. Bătălia dintre Întuneric şi Lumină nu s-a sfârşit aici. Aceasta a fost o luptă între zeii întunericului şi zeii luminii, dar va veni o vreme când Dei fa fi Lumina, iar Întunericul ce-l va avea de înfruntat va fi groaznic. Pentru că a fost foarte mică, ea nu va ştii ce origine are. Nu va ştii nici de puterea pe care o deţine. O va descoperi dintr-o joacă, dar întotdeauna o va folosi în scopuri bune. Balanţa Echilibrului nu mai este cum a fost. Ea pare stabilă, dar nu este. Eu sunt Creatorul de pe Alaris, dar mai este şi Creatorul de pe Onix, cea mai întunecată planetă ce există în întregul univers. Acolo s-a născut întnericul de nepătruns, cel care va veni pe Alaris, pentru a o înfrunta pe Dei.

─ Îmi cer iertare că te întrerup, zise Toki. Ştiam că există un singur Creator şi nu doi.
─ Aşa şi este. Setsu s-a autoproclamat Creator după ce a văzut că poate manipula întunericul în interes propriu şi că poate da suflu creaturilor sale. A îndrăznit chiar să vină la mine şi să-mi spună că el va fi Conducătorul Suprem şi că lumea lui va fi Vidul. Scopul lui este doar distrugerea. Creaturile lui nu rămân prea mult în viaţă, iar acum caută un mijloc prin care să facă o creatură înspăimântătoare. Cred că este aproape de împlinirea scopului său şi-şi va trimite în curând armata pe Alaris, dar până atunci mai este. Vreau ca voi, cei patru Gardieni, care vegheaţi Echilibrul acesta fragil din Sanctuarul Sacru să ascultaţi de orice cerinţă a lui Dei, sfârşi vocea.
Şi precum spusese Creatorul se înfăptui. În acel loc apăru din senin o construcţie uriaşă care forma Sanctuarul Sacru şi cei patru deveniră Gardienii Echilibrului, cei ce vegheau asupra celor două fluxuri de energie. Toki, împreună cu Dei plecă spre locaşul său, aşteptând semnalul Creatorului pentru a o duce pe Dei pe Alaris.



~~~Partea a II-a : Prezentul~~~


Ziua în care Toki avea să primească semnalul de la Creator s-o ducă pe Dei pe Alaris sosi. Un înger trimis de Creator veni la el cu vestea şi-l căuzi spre casa în care avea să crească Dei. În faţa unei locuinţe selecte, în care stăteau nişte înţelepţi, Dei avea să fie lăsată în grija lui Amai şi a lui Hiru. Amai era un bărbat deosebit de frumos, avea păr semi-lung de culoarea mierii şi ochii albaştrii ca cerul lui Alaris. Hiru era soţia lui şi era delicată şi suavă, cu păr lung de culoarea focului şi ochii de culoarea chihlimbarului.

Cei doi o primiră cu dragoste pe Dei-Mikomi, care avea 3 ani pe atunci. 3 ani umani, căci Alarienii măsurau timpul altfel decât pământenii. Aşa-şi începu existenţa Dei ca fiind una dintre alarieni. Toki împreună cu îngerul însoţitor plecară spre Sanctuarul Sacru.
Odată ajunşi acolo, cei doi pătrunseră înăuntru şi se duseră la cei patru Gardieni. Toki le spuse că îngerul ce-l însoţea, le va prelua funcţia pentru o vreme. Un singur înger era de ajuns să vegheze ordinea Echilibrului. Cei patru rămaseră uimiţi, dar Toki le explicase că înşuşi Creatorul îi dăduse această putere îngerului.

─ De ce doreşte creatorul să ne părăsim casa ?
─ Creatorul vrea să căutaţi opt protectori. Ei sunt fiinţe pure, cu o putere deosebită. Ei vor avea misiunea să o protejeze pe Dei-Mikomi. La vremea cuvenită, unul din cei opt va pleca după ea pe Alaris, ca s-o vegheze îndeaproape. Ceilaţi, împreună cu mine, vor face o lungă călătorie pentru a căuta o armă străveche. La prima vedere pare o sabie, dar este mai dură decât pietrele munţilor de pe Alaris. Tăişul ei este mai precis decât diamantul, piatră preţioasă nelipsită din casa alarienilor. Are înăuntrul ei închisă puterea elementelor primordiale. Este arma supremă în orice bătălie. Niciodată nu i s-a dat un nume, dar a fost creată în scopul de a fi folosită în Lupta Finală. Locul în care se găseşte această armă mi-a fost dezvăluit de Creator, dar nu ştiu ce pericole voi avea de înfruntat când va veni timpul să plec în căutarea ei.

─ Am înţeles, Mărite Toki. Deci vom pleca în căutarea Protectorilor.cei care vor veghea
asupra lui Dei până ce va veni vremea să plece împreună cu tine.
─ Da. Vă veţi despărţi şi-i veţi căuta. Eu o să vă arăt fiecăruia direcţia în care o va apuca. Rămâne ca voi să-i descoperiţi. Fiecare dintre voi va trebui să găsească doi protectori, ca în total să fie cei opt. Pentru ca puterea celor opt să fie completă, vă voi trimite spre Ţinuturile Elementelor.
─ Am înţeles. Suntem pregătiţi să pornim.
─ Bine. Yoru va pleca primul şi se va duce spre sud, unde este Ţinutul Focului. Arashi va pleca spre vest, unde este Ţinutul Plutitor (Aerul). Aisu va pleca spre nord unde se afla Ţinutul Gheţurilor (Apa), iar Kiseki va merge spre est unde este Ţinutul Belşugului (Pământul).

Toki le arătă celor patru direcţiile în care aveau să pornească, iar Gardienii se despărţiseră şi porniseră în căutarea celor opt. Yoru, care plecase primul, precum stabilise Toki, ajunse în Ţinutul Focului. Când auzise că trebuie să ajungă în ţinutul ce aparţinea elementului Foc, Yoru se gândise la tot ceea ce era mai rău, dar când ajunse acolo rămase surprins : totul în jurul său era roşu precum miezul focului şi nu era nici urmă de flăcări acolo. El pătrunse în palatul lui Eichi. Numele lui însemna Inteligenţă şi când îl zări pe Yoru, ştiu de ce venise acesta. Eichi-l întâmpină pe Yoru cu onorurile cuvenite unui zeu, deşi era acum doar un Gardian al Echilibrului.

─ Bine ai venit, Yoru. Te aşteptam.
─ Bine te-am găsit, Eichi. Cum de mă aşteptai ?
─ Vocea Creatorului mi-a spus că o să vii. Ai plecat în căutarea Protectorilor nu-i aşa ?
─ Da.
─ Vino să-i cunoşti pe fii mei.
Însoţit de Eichi, Yoru se duse să-i cunoască pe fiii lui. Aceştia erau doi tineri frumoşi, înalţi, cu personalităţi diferite

~~~Addendum : Pentru o mai bună înţelegere şi-n lipsă de imaginaţie, am să las anii ca măsură a vârstei personajelor, cu explicaţia că nu trebuie să fie confundaţi cu anii umani~~~

Primul dintre ei avea un păr lung argintiu şi ochi de un gri oţelit. Avea abilitatea de a vedea pentru scurtă vreme viitorul. Numele lui era Takeru şi părea a fi în vârstă de 25 de ani şi stăpânea foarte bine fulgerele. Cel de-al doilea avea un păr mediu ca lungime, de culoarea castanelor şi ochi negrii. Părea a fi în vârstă de 23 de ani. Numele lui era Natsuki şi avea abilitatea de a vedea cu ajutorul ochilor săi până în cele mai întunecate colţuri. Stăpânea foarte bine focul. Când cei doi îl văzură pe Yoru se înclinară în faţa lui. Acesta-i întrebă dacă doresc să-l urmeze pentru a deveni Protectori, iar aceştia acceptară, spunându-i că tatăl lor îi antrenase doar pentru această misiune.

Arashi, soţia lui Yoru, ajunse în Ţinutul Plutitor, unde-şi avea palatul Tori. Numele lui însemna Pasăre. La fel ca şi Eichi şi Tori aştepta venirea unuia dintre gardieni. O întâmpină pe Arashi aşa cum se cădea să întâmpini un zeu, spunându-i că odraslele lui deja aşteaptau de multă vreme momentul în care Gardianul Echilibrului avea să-i ia cu el. Ostenită după atâta drum, Arashi vru mai întâi să-i cunoască pe viitorii Protectori, iar Tori îi chemă să fie prezentaţi. Primul, părea în vârstă de 21 de ani, cu păr scurt de culoare neagră, cu reflexe albăstrii şi ochi violeţi. Avea abilitatea de a levita şi stăpânea foarte bine elementele. Numele lui era Hiro. Spre surpriza lui Arashi, cea de-a doua odraslă a lui Tori era o fată cu păr lung roşu şi ochi albaştrii. Părea în vârstă de 19 ani, avea abilitatea de a controla vânturile şi stăpânea foarte bine puterea energiilor. Numele ei era Maya. După ce Arashi îi cunoscu pe cei doi viitori Protectori, plecă spre Sanctuarul Sacru.

Aisu ajunse în Ţinutul Gheţurilor şi se aşteptase să dea numai de gheaţă şi zăpadă acolo, dar nu fusese deloc aşa. Totul era învăluit într-o culoare bleu-deschis creând impresia de glacial. Ea avea să fie întâmpinată de Namitsu. Numele lui însemna Singurătate şi era onorat că fii lui aveau să ajungă în Sanctuar. Pe primul îl chema Seiryuu şi era un foarte bun spadasin. Abilitatea lui era de a crea două săbii cu ajutorul cărora putea lupta. Nu avea nevoie de nicio putere, căci în săbiile lui stătea toată puterea. Părea în vârstă de 19 ani şi avea păr lung gri-alb şi ochi galben-căprui. Pe al doilea îl chema Shin, iar numele lui însemna Inimă. Era un tânăr de 21 de ani cu păr scurt de culoare neagră, cu ochi verzi şi-i plăcea foarte mult să cânte la harpă. Era calm şi tăcut şi avea abilitatea de a calma orice fiinţă prin muzica lui. Avea puterea de a controla timpul.

Kiseki, ultimul plecat ajunse în Ţinutul Belşugului, unde fusese întâmpinat de Sassou, ce însemna Îndrăzneţ. Acesta-i prezentă pe ultimii Protectori. Primul, în vârstă de 23 de ani era mijlociu la statură, avea păr lung galben şi ochi albaştrii. Avea abilitatea de a vedea dincolo de zări şi puterea de a controla legile naturii. Numele lui era Ruka. Al doilea, în vârstă de 25 de ani era un tânăr deosebit de frumos, cu păr semi-lung roşu şi cu ochi verzi. Avea abilitatea de a vindeca. Nu putea fi omorât de nicio armă creată de puterea întunericului şi avea puterea de a controla atât lumina, cât şi întunericul. Numele lui era Rei.
Cei patru Gardieni ajunseră la Sanctuar în acelaşi timp. Ei îl salutară pe Toki, care-i aşteptase acolo în tot acest timp al călătoriei lor şi apoi îşi reluară locul. Cei opt Protectori se înclinară în faţa lui Toki şi acesta îi luă o vreme la el pentru a-i instrui cu privire la ceea ce vor avea de făcut.

Va urma.