Great expectations, no fear..or?

[Ramona Neardow]

Fata Ramonei se contura intr-un zambet aproape batjocoritor cand vazu expresia de pe fata micii cercetase, uitand in aceste clipe ca si ea era foarte singuratica si nu avea foarte multi prieteni. Dar expresia Melaniei o impresiona complet. Pe chipul acesteia se inghesuiau cu greu mii de emotii, care erau toate atat de diferite si triste.
Eleva se ridica incet, lasandu-si placinta cu mere neterminata, in farfuria din dreptul sau. O lua pe Melanie de o mana, care era foarte transpirata si rece, si incepu sa sa inghesuie prin multime, dand coate in stanga si in dreapta cum doar ea stie.
Dupa un drum destul de lung, de la capatul indepartat al mesei pana la gigantica usa de lemn a Marii Sali, Ramona se opri putin sa verifice daca mica cercetasa era inca intreaga, iar apoi o trase din nou de mana, iesind pe un coridor.
„-Imi cer scuze ca nu te-am lasat sa mananci, dar ma gandeam ca ar fi mai putin jenant daca am vorbi in bucatarie! Stii, acolo primesti tot ce vrei!” zise Ramona cu un zambet tamp, incercand sa ii dea cercetasei mai multa incredere.