Great expectations, no fear..or?

[Melanie Stark]

Dupa cateva secunde in care incerca sa constientizeze faptul ca ea Melanie, reusise fara voia ei sa enerveze cel putin 20 de persoane in incercarea de a tine pasul cu Ramona, se intoarse sa se asigura ca nimeni nu incerca sa o injunghie cu un cutit sau cu o furculita pe la spate..
Dupa ce aceasta posibilitate disparu, cel putin pentru cateva momente, Melanie se uita cu mirare la fata destul de zambareata a cercetasei si incerca sa isi potoleasca pulsul ce ii crestea alarmant pe masura ce realiza ca totul era mai real si mai adevarat decat isi imaginase. Era sigura ca indiferent ce va spune sau face nu avea cum sa schimbe ceea ce deja cercetasa gandea despre ea insa putea sa isi controleze si eventual sa isi asunde emotiile pentru a face situatia mai putin complicata pentru amandoua .
"Nu-i nimic, oricum nu imi este foame"spuse Melanie in timp ce isi strangea involuntar muschii abodomenului incecand sa isi opreasca stomacul revolotat de lipsa mancarii .
"Ma bucur ca ai facut-o ..aici..este mai putina galagie si.." spuse Melanie mai in soapta in timp ce inspecta bucataria pe furis bucurandu-se ca scapase de toata aglomeratia din Marea Sala.
Inspira adanc simtind cum un sentiment uitat, ascuns in amintirile ei isi croia drum prin toata suferinta acumulata de-a lungul anilor si care i se imprima destul de vizibil pe fata; zambea, era un zambet sincer, nu doar un zambet afisat ca o pancarda, se simtea bine, desi era depasita de situatie, putea poate pentru prima data sa isi stapaneasca dorinta de a fugii si de a se ascunde intr-un loc intunecos unde cu siguranta ar fi fost singura.Ar fi vrut sa faca ca fericirea ei sa fie simtita, vizibila insa nu prea se pricepea in a se deschide in fata altora, insa in prezenta Ramonei simtea ca era posibil, greu dar posibil nu simtea un pericol in ea, se simtea bine..
"Insa nu trebuia totusi sa risti sa mai primesti inca o lovitura din cauza mea doar ca sa vorbesti cu mine" zise Melanie cu o urma puternica de regret in voce .