Semne Rosii...

[Adnana Hale]

Fiind atenta la perete si incercand sa gaseasca o cale de a-l deschide, nu observa ca Viperinul de langa ea disparuse. Nu inca. Caci cand se dadu batuta, observa.
'Unde putea sa dispara?'
Dar ii era prea frica sa se miste din locul acela, nu stia de ce, insa ii era. Dar stia ca baiatul nu patise nimic, ca era teafar, asa ca se aseza pe podeaua aceea rece, tot din paitra, cu capul aplecat in jos, gandindu-se. Isi dorea mult sa-l gaseasca pe Viperin, sa vada Oglinda, sa-i descopere misterele si sa nu mai fie atat de intuneric. Ii dadea o stare de neliniste. Inchise ochii si statu asa cateva secunde, dar cand simti ca podeaua se misca sub ea si-i deschise, speriata si constata ca nu se mai afla in acelasi 'intuneric'.. Distingea si o silueta in fata. Increzatoare, striga:
"Darkason, tu esti?"
Baiatul ii raspunse, asa ca Astropufa se duse langa el. In celalalt capat zari o lumina, o sclipire ciudata.
"Haide, Dark, Oglinda!"
Ii zise ea, tragandu-l de brat dupa ea

Dar oare dadusera asa usor peste celebra Oglinda, Oglinda lui Erised?